Reformarea sistemului de asistență socială
Documentul original
Pagina 143 ↗Reformarea sistemului de asistență socială Sistemul de asistență socială din România este printre cele mai ineficiente din UE. În plus, el produce nedreptăți, pentru că, pe de o parte, nu îi ajuta pe cei mai săraci (fiind prea birocratic, prea inflexibil și fără servicii sociale conexe—consiliere, planuri de intervenție pe familie, sprijin concret prin centre de diferite tipuri), iar, pe de altă parte, redistribuie social către prea mulți (fiecare ajutor social are propria metodologie, iar unele se extind la categorii foarte largi din populație). Există planuri de remediere gândite în timpul precedentei crize economice cu donatorii internaționali și Uniunea Europeană, dar blocate în implementare din cauza lipsei de voință politică. Cel mai notabil dintre ele este legea Venitului Minim de Incluziune, care prevede că este necesar un singur demers pentru a beneficia de cele trei plăți sociale principale (venitul minim garantat, alocația pentru susținerea familiei și ajutorul pentru încălzirea locuinței) și oferă stimulente pentru incluziune pe piața muncii. Deși adoptată de Parlament, legea nu este aplicată. Politicile anti-sărăcie pe care le propunem provin din această direcție, cu măsuri orientate spre cei mai săraci, prin două tipuri de intervenții simultane: