Combaterea violenței domestice și sprijin pentru victime

Combaterea violenței domestice și sprijin pentru victime Respectul drepturilor omului presupune existența unui sprijin eficient pentru victimele violenței domestice dar și măsuri de prevenire a apariției fenomenului. Violența domestică este o formă a violenței de gen, expresie a discriminării la care sunt supuse femeile. Vrem ca România să își respecte angajamentele luate prin semnarea Convenției de la Istanbul. În 2019, au avut loc aproximativ 25.000 de cazuri de loviri sau alte violențe în familie, majoritatea agresorilor fiind bărbați (91%) și victimele fiind majoritar femei (70%). În ciuda modificărilor legislative recente care instituie noi obligații pentru a asigura protecția victimelor violenței domestice, lucrurile nu s-au schimbat fundamental în ceea ce privește situația acestora. Încă este nevoie de servicii specializate pentru victime, de formare specializată pentru profesioniștii din domeniu și de o lege care să permită monitorizarea electronică a agresorului în cazul în care victima a obținut un ordin de protecție. Servicii sociale specializate În 2020, aceste servicii sociale nu acoperă toate regiunile țării, iar accesul este încă limitat. În mai mult de o treime din județele României funcționează doar 1 sau 2 astfel de servicii, de obicei localizate în municipiul de reședință. Numărul serviciilor sociale este următorul: • Centre de primire în regim de urgență: 22 • Centre de recuperare: 10 • Locuințe protejate: 13 • Centre de consiliere pentru prevenirea și combaterea violenței în familie: 17 • Centre de informare și sensibilizare a populației: 2 • Centre de asistență destinate agresorilor: 2 La acestea se mai adaugă cele 42 de adăposturi cu servicii specializate din cadrul proiectului Venus, însă fiecare dintre acestea are o capacitate de maxim 6 locuri. Este nevoie în continuare de înființarea și susținerea funcționării, acolo unde există, a centrelor de primiri în regim de urgență pentru cazurile de violență domestică la nivelul fiecărui județ și posibilitatea primirii de beneficiari indiferent de județul de apartenență. E vital să existe o rețea națională de centre de primire în regim de urgență, Crearea unui cadru pentru a face posibile transferurile de cazuri sociale între județe și de finanțare a acestora; • Formarea asistenților sociali, a polițiștilor și magistraților în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, a egalității de gen și de șanse, mai ales cu scopul prevenirii victimizării secundare; • Realizarea unor programe de consiliere și suport psihologic pentru agresori, pentru a preveni recidiva • Sprijinirea rețelelor de suport pentru victimele violenței domestice și a programelor de sprijin a independenței acestora. • Introducerea unui ajutor pe termen determinat (4–6 luni), pentru victimele violentei domestice, care, dincolo de intervenția de urgență, nu au întotdeauna mijloacele financiare pentru a-și asigura un spațiu de locuit, loc de muncă sau calificare profesională, pentru a le da răgazul să își îmbunătățească situația economic și financiar. • Pedepsirea și descurajarea încălcării ordinelor de protecție. În România, statisticile privind siguranța femeilor victime ale violenței domestice sunt sumbre. Femeile ajung să plătească cu viața pentru ineficiența unui sistem care eșuează să le protejeze. Încălcarea ordinelor de protecție este infracțiune, însă prea puține dintre ele ajung în instanță sau să fie pedepsite conform legii. Prea multe femei sunt ucise de către agresorii lor, în ciuda existenței ordinelor de protecție. Până în 2018 Ministerul Justiției nici nu culegea date despre procesele în care figura infracțiunea încălcării ordinelor de protecție. În urma interpelărilor adresate de parlamentari USR, Ministerul Justiției a actualizat baza de date ECRIS cu procesele din instanțele românești în funcție de infracțiuni și astfel am obținut date din 2019. Din aproape 3.000 de ordine de protecție definitive emise în 2019, o treime au fost încălcate, situația fiind similară în 2018. Cu alte cuvinte, 1000 de infracțiuni anual care ar trebui să se regăsească pe rolul instanțelor. Numai că în 2018, au existat doar 19 procese în care s-a judecat încălcarea ordinelor de protecție cu 0 soluționări, iar în 2019 au existat 83 (inclusiv cele 19 din 2018). Dintre acestea, 33 de procese au fost soluționate, 14 condamnări definitive, din care executare în regim de detenție 6, suspendare executare 6, amânare executare • Monitorizarea electronică a respectării măsurilor dispuse prin ordinul de protecție.

1. 0Original