O nouă Lege a Malpraxisului care să acopere cu adevărat interesele pacienților și ale personalului medical;

Reforma sistemului de sănătate pentru performanță medicală sustenabilă 18. O nouă Lege a Malpraxisului care să acopere cu adevărat interesele pacienților și ale personalului medical; o lege care să fie o garanție atât pentru pacient cât și pentru medic. Este necesară a clarificare a culpei medicale—atunci când aceasta e individuală sau din cauza dotărilor insuficiente sau a protocoalelor sau a procedurilor inadecvate. Datorită neajunsurilor actualei legi s-a ajuns la practicarea medicinei defensive—actul medical cu risc minimal pentru medic, care nu este întotdeauna în interesul legitim al pacientului. Este necesară introducerea în noua lege și a instituției medierii prejudiciare—instrument de despăgubire în cazurile de culpă medicală care să evite instanța, acolo unde este posibil. Substanța esențială pentru reclădirea relației medic-pacient este tocmai siguranța actului medical și definirea mult mai clară a malpraxisului. • Nivelul malpraxisului corelat cu salariul mediu al medicilor. In țările UE, prețul asigurării de malpraxis reprezintă maxim 10–15% din venitul net al medicului. • Condițiile de la asigurare discutate în forma organizata instituțională. Ar fi necesar, pentru a evita politici de tip trust și de impunere a tarifelor, să se realizeze un contract cadru anual stabilit prin negocieri între asigurători, Ministerul Sănătății, organizații profesionale, asociații ale pacienților și justiție. Acesta trebuie să precizeze modul de sesizare și răspuns în cazurile de malpraxis, plafonarea daunelor ne-materiale (morale) care se pot acorda și modul de evaluare a lor, procedura de stabilirea a răspunderii în astfel de cazuri • Precizarea scopului final al contractului medic (instituție) pacient (malpraxis bazat pe rezultat). Din punct de vedere al contractului de acordare a asistenței medicale, pacientul este în contract cu spitalul (instituția), și medicul este doar un prestator de servicii. Astfel s-ar separa în situațiile de malpraxis responsabilitatea instituțională de cea individuală. OBIECTIV Accesul la medicamente și dispozitive medicale, piața farmaceutică. Medicamentele și intervențiile medicale inovative au scăzut mortalitatea sau au crescut considerabil rata de supraviețuire. Astăzi, pacienții cu hemofilie pot trăi o viață normală, HIV este o boală cronică, iar 2 din 3 pacienți cu cancer supraviețuiesc la 5 ani de la diagnostic. La nivel global sunt peste 7000 medicamente în faza de cercetare—dezvoltare, medicamente ce vor adresa nevoile medicale nesatisfăcute. Se studiază tehnologii medicale ce vor schimba paradigma—din tratamente simptomatice în tratamente curative, dar vor pune presiune pe bugetul public. În ultimii ani, România se confruntă atât cu lipsa medicamentelor esențiale cât și cu întârzieri considerabile în accesul la medicamente de ultimă generație, cauzate de birocrație și • Definirea responsabilităților mai clar în fișa postului și în protocoale (echipa, nu individul răspunde), și acoperirea malpraxisului (parțial/total) de instituție. Lipsa unor protocoale instituționale nu este o culpă a medicului și deci decizia de eroare medicală trebuie luată exclusiv de colegiu, nu de instituții din afara specialității (mai ales cele din justiție) • Limitarea daunelor morale la cele asigurate de poliță /stabilite prin discuții instituționale, în funcție de valoarea convenită cu asigurătorii în contractul cadru și într-o proporție corelată cu criterii care sunt obiectivabile. Așa cum în contractele de asigurare de malpraxis plafonul daunelor morale este egal maxim cu cel de daune materiale, și acordarea daunelor morale să fie corelată cu acest plafon. de constrângeri bugetare (280 euro/cap de locuitor pentru medicamente comparativ cu 522 euro media UE) deși 27% din cheltuielile pentru sănătate sunt direcționate către produse farmaceutice și produse de uz medicinal (al treilea procent din UE după Bulgaria și Slovacia). Astfel, peste două treimi din plata directă pentru sănătate în România—cheltuielile suportate de pacient, dincolo de contribuția lunară—au fost direcționate către co-plata medicamentelor. În 2017, doar 2 din 10 medicamente esențiale în tratamentul bolilor non-comunicabile sunt considerate a fi fost „general disponibile”. Pe de altă parte, Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu decontează din FNUASS decât medicamente curative, nu și preventive, acestea din urmă având potențialul de a reduce cheltuielile cu spitalizarea pe termen lung.

1. 0Original