Sistemul energetic este esențial pentru funcționarea întregii economii naționale și influențează, decisiv, viața noastră de zi cu zi. Următorii ani vor fi plini de provocări pentru economiile statelor europene, inclusiv a României.

Sistemul energetic este esențial pentru funcționarea întregii economii naționale și influențează, decisiv, viața noastră de zi cu zi. Următorii ani vor fi plini de provocări pentru economiile statelor europene, inclusiv a României. Reconfigurarea sistemului energetic și a industriilor intensive pentru implementarea de noi tehnologii care să diminueze consumul de energie și emisiile de carbon din atmosferă presupune investiții majore. Toate aceste provocări vin pe fondul unor eforturi uriașe, care trebuie făcute pentru a așeza România pe drumul unei dezvoltări durabile, pentru a atinge țintele Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Pachetul Energie Curată pentru Toți Europenii stabilește, la rândul său, un set de obiective clare. Deasemenea, Pactul Ecologic European trasează o foaie de parcurs care are ca obiective principale neutralitatea emisiilor de carbon până în 2050, utilizarea eficientă și durabilă a resurselor naturale în limita capacității de autoreglare a mediului și tranziția spre energie curată, în special prin folosirea energiei verzi, a noilor tehnologii de producere a energiei și a combustibililor alternativi cu emisii scăzute (hidrogen, biometan, biocombustibili, gaz de sinteză). Perspectivele pentru anul 2030 ale țintelor UE pentru energia regenerabilă și pentru eficiența energetică au fost fixate la 32% respectiv cel puțin 32,5% - cu o eventuală revizuire în creștere în 2023. În plus, gradul de interconectare regională al pieței de energie electrică trebuie să ajungă la 15%. Toate aceste măsuri trebuie să conducă spre o reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu 40% față de nivelul înregistrat în anul 1990, pentru ca UE să atingă neutralitatea emisiilor de carbon până în anul 2050. Țintele stabilite la nivel european presupun modificări fundamentale ale sistemului energetic. De aceea, este necesar să asigurăm o tranziție justă spre energia curată, fără a pune în pericol sustenabilitatea economică și securitatea aprovizionării cu energie. Pe plan național, politicile care influențează buna funcționare a sistemului energetic trebuie să fie adaptate la modul în care secto- rul energetic va fi reconfigurat în următorii 30 de ani. Acest lucru trebuie să asigure traversarea cu succes a perioadei de tranziție, pentru a-i proteja pe consumatorii vulnerabili, care vor resimți șocul schimbărilor, dar și pe cei ale căror locuri de muncă vor fi afectate. Pe termen mediu și lung, România trebuie să depășească mai multe obstacole în reformarea sistemului energetic național, în principal din cauza capacităților învechite de producție, de transport și de distribuție, în contextul în care o parte importantă dintre ele se apropie de epuizarea duratei de funcționare sau sunt afectate de evoluția crescătoare a prețului certificatelor EU ETS. Astăzi, starea precară a rețelelor de transport și de distribuție este reflectată cel mai bine de statisticile Comisiei Europene. Consumatorii din România suferă, anual, de pe urma întreruperilor în alimentarea cu curent electric, totalizând o medie de 563 de minute, cea mai ridicată cifră din Uniunea Europeană! Riscuri similare, care generează îngrijorare, se întâlnesc și în cazul furnizării agentului termic și a apei calde. Pierderile din sistem, caracterul netransparent al fixării prețului la energie electrică, termică și gaze naturale și gradul scăzut de eficiență energetică a locuințelor fac ca o parte importantă din populația României să cheltuiască pe consumul de energie în medie peste 15% din salariu, în condițiile în care media europeană este de 8.6%. Politizarea excesivă și decapitalizarea companiilor de stat în lipsa investițiilor au făcut ca sistemul energetic național să devină rigid și neperformant, mai ales în anumite sub-sectoare de producție. România se confruntă cu probleme multiple în sectorul energetic: infrastructura învechită și necesarul investițional ridicat pentru modernizare (aproape 23 de miliarde de euro până în 2030, conform Planului Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice - PNIESC), utilizarea sub potențialul disponibil a surselor de energie regenerabila (solar, eolian, geotermal, biomasă, biogaz), interes scăzut pentru noi investiții în energia din surse regenerabile. Sunt necesare investiții în rețeaua de distribuție și în mentenanța instalațiilor. Trebuie încurajată dezvoltarea coordonată în zona operatorilor de distribuție, iar acordarea de dividende din profitul realizat de companiile energetice de stat să se facă în funcție de necesarul de investiții al acestora. În caz contrar, Guvernul va afecta grav capacitatea companiilor de stat de a se moderniza. Niciuna dintre guvernările care s-au perindat în ultimii ani nu a găsit răspunsul la problematica socială determinată de închiderea producției de cărbune sau de prăbușirea sistemului de încălzire centralizată. România a pierdut două treimi din Sistemele de Alimentare Centralizată cu Energie Termică (SACET) în ultimele trei decenii, din cauza unei combinații toxice între corupție, delăsare și management dezastruos. Astăzi au mai rămas 47 de orașe cu astfel de sisteme, multe dintre ele necesitând investiții semnificative în modernizare. Producția de apă caldă și energie termică este dependentă de combustibili fosili poluanți, iar utilizarea energiei cu emisii scăzute de carbon este neglijabilă. Pierderile de agent termic din rețelele de transport și distribuție reprezintă o mare problemă. Sectorul clădirilor necesită o atenție aparte, fiind un mare consumator de energie (40% din consumul final de energie la nivelul UE). Consumul de resurse foarte mare din România, comparativ cu alte țări, duce la costuri ridicate și afectează calitatea vieții. Clădirile de locuit din România construite înainte de 1989 au o performanță energetică scăzută. Risipa energetică reprezintă o problemă majoră în spațiile administrației publice și clădirile educaționale, școlile fiind printre cei mai mari consumatori de energie. Contextul este dat și de un nivel ridicat de sărăcie și de sărăcie energetică. Definirea neclară a consumatorilor vulnerabili, colectarea deficitară a datelor despre aceștia și utilizarea ineficientă a mecanismelor de sprijin care există în prezent sunt aspecte care complică situația. Toate acestea descurajează investițiile în extinderea rețelelor de gaze și energie electrică și împiedică inclusiv trecerea la o piață cu adevărat liberă a energiei electrice și a gazelor naturale. Aceste probleme sunt agravate de lipsa de cunoștințe de specialitate la nivelul administrației de stat și locale, management lipsit de competență, si sufocat de nepotism politic și profund corupt în zona de stat. Statul român are o prezență extrem de crescută în sectorul energetic. El este cel care elaborează și decide politicile publice, este arbitrul pieței, deținător de active și este și investitor. Deși, în teorie, acesta ar fi putut să gestioneze sectorul într-o manieră judicioasă, experiențele din ultimii 30 de ani ne-au arătat contrariul. Toate aceste elemente sunt semne că este necesară o schimbare de paradigmă. Pornind din acest punct și ținând cont de angajamentul României pentru o tranziție către o energie curată, avem șansa de a construi un sistem energetic punând consumatorul, buna guvernanță a companiilor, investițiile private și publice și securitatea energetică în centrul politicilor noastre. Costul tranziției energetice pentru consumatorul casnic și cel industrial trebuie să fie rezonabil și să se bazeze pe criterii de eficiență economică și pe menținerea unui mix energetic diversificat, bazat pe exploatarea rațională a resurselor energetice indigene.

1. 0Original