13. Turism

CONTEXT La nivel global, în 2019, turismul a generat o contribuție de 10.3% în PIB mondial și 330 milioane locuri de muncă (1 din 10 locuri de muncă), fiind caracterizat printr-o dinamică superioară, respectiv o creștere de 3.5% față de rata medie de creștere economică a economiilor lumii de 2.5%.1 În fapt, sectorul călătoriilor a reprezentat un factor de accelerare a economiei mondiale ani la rând. La nivelul țării noastre, datele statistice disponibile pentru anul 2019 reflectă o contribuție a sectorului de 5.9% în PIB național și 537.7 mii locuri de muncă (6.3% din populația ocupată). Ca un neajuns și totodată un indiciu al unor politici slabe de dezvoltare, afacerile din turism au înregistrat o creștere de 1.3%, rată inferioară celei de creștere economică reală la nivelul întregii economii.2 În prezent ca efect al pandemiei Covid 19 turismul este unul din cele mai afectate sectoare la nivel global și național. Anul 2020, a adus o presiune uriașă pe acest sector în România, cu efecte ce se resimt deja și vor fi vizibile și în anii următori. Totuși, România mizează tocmai pe turism ca ramură cu potențial de dezvoltare economico-socială. În acest context, turismul românesc are nevoie de o relansare și un salt calitativ pentru a răspunde la problemele acumulate și neadresate din ultimele trei decenii. 1, 2 WTTC, Romania – 2020 Annual Research_Key Highlights Lipsa acută a unei viziuni de țară. Sunt necesare identificarea și integrarea destinațiile regionale și locale în destinația națională România, la nivel de marketing, precum și în privința asigurării accesibilității, iar dezvoltarea regională turistică să fie bazată pe valoarea de unicitate a fiecărei zone. Lipsa de viziune se face simțită în acțiunile de marketing, în special pe piețele europene, unde România participă cu concepte învechite și cu o imagine generală neconcludentă, fără a reuși să comunice profesionist specificul țării bazat pe oferta fiecărei destinații. Din păcate, destinațiile turistice încă duc lipsă de politici de dezvoltare bazate pe valorile de unicitate care să crească performanța fiecărei destinații și să ofere o complementaritate cu celelalte destinații partenere. Mai mult, dezvoltarea turistică este de multe ori haotică, fără o coordonare cu planificarea urbanistică, cu o deteriorare iremediabilă a specificului local arhitectural și natural și cu pierderea valorilor patrimoniale și peisagistice la nivelul destinațiilor turistice. Totodată, nu există planuri de interconectare a destinațiilor turistice, îngreunându-se excesiv mobilitatea turiștilor și traficul rutier. La nivel de destinații, nu există planuri de mobilitate care să facă destinațiile mai atractive iar acest lucru afectează negativ calitatea vizitei și durata de sejur. Lipsa profesionalizării managementului destinațiilor turistice și a abordării integrate pe niveluri de management, corespunzător destinațiilor locale, regionale și naționale. Cu toate că în ultimii ani au avut loc multe dezbateri și chiar au fost elaborate inițiative legislative pentru crearea de organizații de management al destinațiilor turistice (OMD), suntem în situația ilară în care o mare parte a industriei turistice dorește crearea unui cadru participativ și susținut de profesionalizare a OMD-urilor iar factorii decidenți au avut abordări în contradicție cu reprezentanții industriei. Abordarea bazată excesiv pe politici de reglementare și control asupra sectorului privat din turism. Sectorul turismului funcționează sub incidența unei serii de acte normative speciale, dar și generale, ceea ce introduce, pe lângă reglementările din turism, reglementări suplimentare din alte domenii precum: securitate alimentară, igienă, muncă și protecția muncii, transport etc. Astfel, normele de aplicare sunt caracterizate adesea de formalism birocratic, fără să aibă o dimensiune practică, adaptată sectorului turistic. Realizarea unei activități turistice în conformitate cu toate normele de aplicare ale legislației cu incidență în turism devine un act extrem de complex și dificil, ceea ce determină și derularea multor activități turistice fără a fi declarate oficial. Lipsa forței calificate de muncă în sec- torul turismului și discrepanța între oferta sistemului de învățământ și nevoile pieței. Există un dezechilibru structural al cererii și ofertei de competențe în turism. Industria turistică are mare nevoie de forță de muncă specifică diverselor meserii și profesii din turism, în absența unei politici de stimulare a calificării si specializării profesionale, precum și de atragere de forță de muncă către acest sector atât din România, cât și din străinătate. Lipsa unui sistem educațional dual, a școlilor profesionale, a programelor de formare profesională pentru adulți în profesii specifice turismului, dar și inerția ridicată a mediului universitar față de imperativul adaptării la nevoile reale ale sectorului duc la adâncirea problemei penuriei de forță de muncă calificată și totodată la creșterea numărului de licențiați în turism care nu se regăsesc ulterior în sectorul turistic. Nu în ultimul rând, protecția socială a forței de muncă din turism este deficitară și trebuie ameliorată. Lipsa monitorizării reale a fenomenului turistic în România. Demersurile destinate cunoașterii dimensiunii și caracteristicilor fenomenului turistic din România sunt lacunare, insuficiente și nu sunt luate în considerare de decidenții politici, astfel că măsurile care se adoptă nu reprezintă urmarea logică a analizelor de impact și a oportunităților reale. În consecință, aceste măsuri poartă amprenta diletantismului și a hotărârilor luate ad-hoc. Lipsește un plan de monitorizare anual care să colecteze date reale și să analizeze fenomenul turistic la nivel de destinații și la nivel național, inclusiv prin prisma satisfacției/experienței vizitatorilor. Incapacitatea de a lua în considerare impactul schimbărilor climatice și nevoia de durabilitate și conservare a naturii în procesul planificării dezvoltării turistice din România. Astfel, se continuă propunerile de investiții anacronice, care nu țin cont de dimensiunea reală a fluctuațiilor de temperatură și precipitații, în corelare cu localizarea geografică (de exemplu, propunerile de domenii schiabile), nu țin cont de existența unor arii naturale protejate sau de eficientizarea folosirii resurselor de apă și energie. Aceste propuneri se regăsesc în planurile naționale și locale de dezvoltare și chiar se demarează faze de construcții, generând situații conflictuale, dar și proiecte neviabile economic, incapabile să facă față unei concurențe reale pe plan internațional. Turismul va reprezenta unul dintre sectoarele economice puternice ale României, care va aduce în următorii 10 ani o contribuție de 10% din PIB și va implica 10% din forța activă de muncă. El va proiecta o imagine clară, definită PRINCIPII