5. Economie și Antreprenoriat

CONTEXT România abundă în oportunități de dezvoltare economică neexploatate. Resursele sunt fie risipite, fie utilizate ineficient. Cele câteva oaze de competitivitate sunt mai degrabă sufocate de un climat instabil de reglementare, de neîncredere și de dificultatea accesului la factorii de producție— muncă, capital, inclusiv infrastructură. Resursele naturale se consumă haotic, mediul natural și social se degradează încet, dar sigur. Resursa umană este în declin, atât cantitativ (migrație, natalitate, morbiditate), cât și calitativ (educație/formare). Statul este ineficient, cu politici discreționare și cu un cadru legal stufos și incoerent ce frânează inițiativa antreprenorială. Am asistat în ultimii ani la un eșec evident al politicilor populiste bazate pe stimularea administrativă a salariilor și consumului. Creșterea artificială, arbitrară și inechitabilă a salariilor în sectorul controlat de stat, fără nici un criteriu de competență sau productivitate, a afectat puternic întreaga piață a muncii și au dus la adâncirea deficitului balanței comerciale prin stimularea prociclică a importurilor. Deși am beneficiat de o creștere mondială sănătoasă, economia României suferă. Întreprinderile românești nu își mai găsesc forța de muncă necesară. Haosul legislativ și modul creativ de punere în practică a reglementărilor au dus la o incertitudine și birocrație excesivă. Diferențele de dezvoltare între regiunile României nu au făcut decât să se amplifice. În ultimele decenii, România a reprezentat un teren fertil pentru cultivarea politicilor colectiviste păguboase și a corupției generalizate. În fiecare an, au apărut noi sinecuri plătite din bani publici și, chiar și atunci când clasa politică și-a dorit să ajute mediul antreprenorial, a făcut-o prin subvenții și scheme de ajutor de stat țintite către cei care au făcut lobby pentru ele și nu prin reduceri fiscale sau debirocratizare pentru toți românii. Astfel, diverse grupuri de interese au profitat din plin de acest climat pentru a se îmbogăți prin folosirea mijloacelor politice pe care le aveau la dispoziție. Puține reforme reale au fost implementate, iar și acelea de multe ori la presiunea instituțiilor internaționale din care România își dorea să facă parte. România suferă în prezent de o lipsă totală de direcție în ceea ce privește modelul economic de dezvoltare. Statul intervine haotic și discreționar, creând panică și instabilitate și descurajând investițiile și antreprenorii. Piețele sunt dezechilibrate, în special cea de forță de muncă, provocând o erodare clară a competitivității. CONTEXT La nivel macroeconomic, deficitele gemene (bugetar și de cont curent) se adâncesc din cauza unui comportament iresponsabil al guvernanților și determină o înrăutățire continuă a perspectivei de dezvoltare, reflectată deja într-o spiralare a dobânzilor la nevoia continuă de îndatorare pentru cârpeli de moment. La nivel sectorial, cele câteva sectoare competitive (auto, tehnologia informației, energie) suferă din cauza lipsei de infrastructură fizică, educațională sau de interconectare. La nivel microeconomic, antreprenorii sunt în supraviețuire, iar cele câteva oaze de succes sunt doar excepții care confirmă regula, și anume că principiul „scapă cine poate” este cel pe care antreprenorii sunt nevoiți să îl adopte în fața unui stat care îi tratează inegal și disprețuitor. Sectorul IMM, cel care ar trebui să fie baza de dezvoltare a economiei, are vulnerabilități multiple—birocrație multă, controale abuzive, reguli în perpetuă schimbare. Lucrul acesta explică de ce avem o densitate scăzută a IMM-urilor (nr. IMM/1000 locuitori), probleme de creștere (rata de creștere și de supraviețuire cele mai mici din Europa), probleme de inovare (România pe ultimul loc din UE), probleme de formare a personalului, probleme de deschidere către piețe externe (procent infim de IMM exportatoare), probleme de acces la finanțare și capitalizare. VIZIUNE