11. O Europă a accesului egal la servicii de sănătate de calitate

11. O Europă a accesului egal la servicii de sănătate de calitate Dreptul la sănătate este fundamental și nu trebuie pus mai prejos decât cel la proprietate ori securitate personală. Uniunea Europeană are ambiția de a se afla pe primul loc în lume ceea ce privește asigurarea accesului la servicii medicale universale și de calitate și de a eradica boli grave precum cancerul. Cu toate acestea, mulți cetățeni europeni se confruntă în fiecare zi cu lipsa medicamentelor generice sau inovative de pe piață, condiții insalubre în spitale, lipsa accesului la servicii medicale de bază și lipsa personalului medical calificat. Creșterea inegalităților serviciilor medicale disponibile, atât între statele membre, cât și între regiuni, trebuie adresată sistemic și în mod constant, astfel încât să se garanteze accesul universal și în timp util la servicii medicale publice de calitate, la tehnologii și dispozitive medicale inovative și sigure, programe de prevenire și rețele europene de infrastructură și cercetare medicală. În acest sens, urmărim: Integrarea problematicilor legate de sănătate în toate politicile europene care afectează consumatorii și condițiile de muncă ale cetățenilor europeni; Prioritizarea finanțării adecvate a infrastructurii, serviciilor, cercetării și politicilor de prevenție în domeniul sănătății în actualul și în viitoarele bugete europene, în vederea reducerii disparităților dintre statele membre; Încurajarea participării și extinderea cooperării între statele membre, mai ales a celor din Centrul și Estul Europei, în cadrul unor inițiative precum Beneluxa și Valletta pentru a negocia prețuri rezonabile cu industria farmaceutică si a evalua în comun tehnologii medicale, astfel încât să se asigure sustenabilitatea bugetelor naționale și accesul pacienților la medicamente și tratamente de bună calitate; Încurajarea participării și extinderii Rețelelor de Referință Europene și a rețelelor de transplant în vederea îmbunătățirii colaborării medicale pentru tratarea bolilor rare și a asigurării accesului în timp util la servicii de transplant, indiferent de țara în care cetățeanul trăiește sau resursele materiale de care dispune; Susținerea la nivel comunitar a oportunităților de adoptare a unor bune practici pentru integrarea serviciilor medicale cu cele sociale în vederea asigurării nevoilor specifice ale pacienților cu dizabilități și a celor în vârstă (în special pentru aceia care au nevoie de îngrijiri la domiciliu), astfel încât să fie oferită îngrijire de cea mai bună calitate. Asemenea exemple de coordonare medico-socială pot oferi un model alternativ de îngrijire în acele state membre, precum România, care se confruntă cu probleme majore în asigurarea unor servicii adecvate acestor grupuri de persoane.

1. 0Original