I. Probleme structurale ale cercetării şi inovării din România

I. Probleme structurale ale cercetării şi inovării din România Cercetarea şi inovarea necesită o conexiune mult mai coerentă la nevoile actuale ale societății și economiei. Mediul de cercetare din universități, institutele de cercetare și companiile trebuie să colaboreze pentru elaborarea strategiilor multianuale de cercetare. În egală măsură, cercetarea românească trebuie să fie conectată la sistemul de cercetare mondial din perspectiva resursei umane, a dezvoltării tehnologice și a obiectivelor de cercetare. La nivel național, în ultimii ani, investițiile insuficiente în domeniul CDI din fonduri guvernamentale, nu întotdeauna corelate cu fondurile structurale, au produs puține transformări importante în sistemul românesc de CDI și au determinat un regres al producției științifice, o insuficientă vizibilitate internațională a cercetătorilor și a rezultatelor cercetării românești, precum și reducerea numărului de tineri doctori și doctoranzi. Singurul efect pozitiv a fost, într- o oarecare măsură, îmbunătățirea infrastructurii CDI, pentru care s-au utilizat fondurile structurale. Datele existente indică și o capacitate foarte limitată de comercializare și transfer tehnologic al rezultatelor cercetării și inovării românești. Antreprenorialul, în mod special cel bazat pe inovare, este la un nivel redus, mult sub potențialul existent în România. Alocarea bugetului național pentru CDI este semnificativ sub țintele asumate prin documentele strategice naționale, precum și în raport cu media UE. Alocările financiare guvernamentale pentru activități CDI au scăzut de la 0,29% din PIB în anul 2015, la 0,26% din PIB în 2016, la 0,15% în 2018, la 0,14% în 2019 și la 0,13% din PIB în anul 2020. România a încheiat ciclul de politici publice 2014 - 2020 în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării (CDI), fără să fi fost realizată o evaluare intermediară sau un studiu de impact. În absența unui nivel suficient de finanțare publică a cercetării și inovării pentru perioada 2014 - 2020, obiectivele legate de competitivitate pentru cercetare și inovare și ale strategiei de specializare inteligentă nu au putut fi atinse. Având în vedere aceste aspecte, Guvernul își asumă continuarea evaluării externe, cu experți selectați de Comisia Europeană, a politicilor naționale în cercetare, dezvoltare și inovare, a guvernanței și arhitecturii instituționale și implementarea recomandărilor primite de la Comisia Europeană, prin instrumentul Facilitate în Sprijinul Politicilor, cu finanțare integrală din programul Orizont 2020. Ulterior încheierii evaluării politicilor naționale în cercetare se va trece la evaluarea de fond a sistemului național de cercetare. Această măsură va avea ca impact creionarea cât mai aproape de realitate a cauzelor dezechilibrelor actuale din sistemul CDI și identificarea unor măsuri care să reducă decalajele pe termen mediu și lung a indicatorilor specifici față de media UE și va putea asigura un trend ascendent domeniului CDI, inclusiv creșterea șanselor de succes în Programul european de cercetare "Orizont Europa" (2021 - 2027) și intensificarea transferului în economie al rezultatelor cercetării. Această reformă va putea conduce la stabilirea unor poli de excelență esențiali pentru formarea de parteneriate pe termen lung și pentru colaborarea în jurul unor infrastructuri și programe de cercetare de anvergură internațională, în domenii de frontieră ale științei și tehnologiei, în vederea unei mai bune integrări în Spațiul European al Cercetării. Participarea României la Programul Orizont 2020 (2014 - 2020) a fost modestă (214,8 milioane euro atrase din bugetul Orizont 2020 și 787 contracte semnate, în care sunt implicați 1190 parteneri români), fiind comparabilă, spre exemplu, din punct de vedere al sumelor atrase, cu Estonia, țară cu o populație de 15 ori mai mică decât a României. Această situație a fost generată, în principal, de subfinanțarea cercetării din fonduri publice, dar şi de dificultățile în atragerea fondurilor private în cercetare și inovare, generate de lipsa unor politici naționale susținute și coerente care să stimuleze activitatea CDI. Toți acești factori au produs efecte negative în sistemul românesc de CDI și au determinat un regres în ceea ce privește majoritatea indicatorilor din Datele Statistice privind Inovarea Europeană (European Innovation Scoreboard 2019). Astfel, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană pe baza reducerii numărului de cercetători cu 4,6% în raport cu 2017, a investiției firmelor private în activități CDI cu 51% mai mică în raport cu anul 2011 și a numărului de IMM-uri implicate în procesul de inovare, mai mic cu 42,5% în raport cu anul 2011. România este, în acest moment, clasificată ca inovator modest (cu mai mult de 50% decalaj față de media UE).

1. 0Original