22. Un punct central în activitatea Ministerului Culturii îl va constitui pregătirea Centenarului Marii Uniri. În acest sens, Guvernul va susţine:

22. Un punct central în activitatea Ministerului Culturii îl va constitui pregătirea Centenarului Marii Uniri. În acest sens, Guvernul va susţine: a) Restaurarea caselor memoriale ale artizanilor Marii Uniri, înființarea unor noi asemenea lăcașuri acolo unde este cazul și amplasarea de plăci comemorative pe case și clădiri în care s-au luat decizii legate de actul de la Alba Iulia; b) Inaugurarea de monumente dedicate acestor personalități, începând cu o mare statuie ecvestră a Regelui Ferdinand; c) Lansarea unei serii de monografii și cercetări istorice novatoare, care să restabilească adevărurile deformate în perioada comunistă. Acest proiect, în mare măsură memorial și științific, trebuie corelat, însă, cu un al doilea proiect, de această dată dedicat direct societății și culturii române vii: o „autostradă” culturală, care să lege, prin manifestări înrudite, capitalele Marii Uniri (București, Alba- Iulia, Chișinău, Cernăuți). De această autostradă vor fi legate și alte localități românești (Timișoara, Lugoj, Blaj, Arad, Sibiu, Iași, Craiova, Constanța), al căror rol istoric în pregătirea și desfășurarea actului de la 1 Decembrie 1918 este cunoscut. „Autostrada” ar trebui să genereze activități nemijlocite de cultură vie: vernisarea de expoziții istorice și artistice, simpozioane științifice, festivaluri, concerte de muzică clasică și populară, ateliere de creație artistică pentru tineri. Un accent deosebit va fi acordat revistelor care au contribuit, într-un fel sau altul, la pregătirea acestui act istoric. Se știe că o serie întreagă de publicații culturale, de la „Dacia literară” la „Sămănătorul” și de la „Tribuna” la „Unirea” au susținut, literar și politic, timp de mai multe decenii, idealul unității naționale. Unele dintre ele sunt în viață și astăzi, altele merită să fie evocate. Un proiect cultural, de cercetare și punere în valoare, prin ediții anastatice și critice, colocvii și simpozioane locale și naționale, a publicațiilor culturale care au pregătit Marea Unire, poate releva aspecte noi ale acestui eveniment istoric și poate releva potențialul cultural excepțional al presei literare românești. La 100 de ani de la actul de la 1 Decembrie 1918, este necesară transformarea Muzeului Unirii din Alba-Iulia într-un Centru Național de Cercetare a Marii Uniri, cu două componente: a) muzeală, și b) de cercetare științifică pluri-disciplinară a acestui eveniment istoric. Această transformare este necesară deoarece, la 100 de ani de la Marea Unire, este nevoie ca acest act să nu mai fie înțeles exclusiv în componenta sa istorică. Marea Unire a avut consecințe în politica europeană, în legislația internațională a drepturilor minorităților, în economia și finanțele regiunii, și a reconfigurat decisiv întregul spațiu al Europei Centrale și de Est. O cercetare pluri- și inter-disciplinară a consecințelor Marii Uniri ar fi extrem de utilă României de azi, ajutându-ne să înțelegem mai bine contextul intern și internațional în care ne aflăm. La fel de necesară este continuarea investițiilor la Muzeul Național de Istorie a României, în același timp și la Opera Română din Cluj, care în anul 2019 va împlini un secol de existență. Este important ca aceste instituții de cultură simbol ale României să nu fie neglijate în anul Centenarului Marii Uniri. Dimensiunile acestui proiect cultural de celebrare a 100 de ani de la Marea Unire impun o colaborare mai amplă din partea tuturor instituțiilor publice și private a căror activitate are tangențe cu aceste demersuri. Începând cu Guvernul și Parlamentul și continuând cu Casa Regală și Academia Română, marile universități, administrația locală și asociațiile culturale private. Coerența și consistența comunicării publice sunt esențiale. Aniversarea Marii Uniri trebuie să iasă din cercul strâmt al instituțiilor politice și să coboare în societatea românească. Numai astfel vom putea să o transformăm într-un instrument activ de conștientizare civică, de implicare a unei societăți care, deocamdată, rămâne relativ inertă la marile provocări care-i stau în față. Avem șansa ca, odată cu acest proiect dedicat Marii Uniri, să conturăm și un prim proiect real post-aderare, care să sintetizeze obiectivele și aspirațiile României europene și să contribuie, astfel, la democratizarea culturii ca element definitoriu al cetățeniei active, prin măsuri accesibile publicului larg. Pentru a asigura eficiență și continuitate pregătirilor pentru aniversarea din 2018, un rol special va reveni unui comitet de organizare apolitic, pus sub autoritatea unor personalități culturale, care să gestioneze independent planificarea și desfășurarea tuturor proiectelor.

1. 0Original