În ciuda potenţialului agricol de excepţie, România a devenit după 1990 un importator net de produse agricole. Acest import este şi un efect, dar este mai ales o cauză a lipsei...
Documentul original
Documentul sursă ↗În ciuda potenţialului agricol de excepţie, România a devenit după 1990 un importator net de produse agricole. Acest import este şi un efect, dar este mai ales o cauză a lipsei de resurse şi a subdezvoltării mediului rural. În plus, efortul valutar necesar grevează inutil întreaga economie. Creşterea eficienţei agriculturii româneşti este astfel necesară nu doar pentru a putea face faţă competiţiei europene, adică pentru a nu deveni doar o piaţă de desfacere în Europa, ci şi pentru a putea susţine pe baza productivităţii din agricultură dezvoltarea mediului rural. Gospodăriile individuale, care au acum o pondere zdrobitoare în structura proprietăţii, şi agricultura de subzistenţă pe care o practică ele nu pot susţine această creştere. De aceea, obiectivul principal al politicii URR în agricultură este ca, pe termen mediu, productivitatea în domeniu să crească radical, în condiţiile protejării mediului şi asigurării unei alimentaţii sănătoase. Aceasta presupune, însă, existenţa unei baze solide de exploataţii agricole de dimensiuni medii, bine utilate şi administrate. Priorităţi: