Economia este domeniul vital al oricărei societăţi; tocmai de aceea, fără economie liberă şi prosperă nu poate exista nici societate democratică, în care fiecărui cetăţean să...

Economia este domeniul vital al oricărei societăţi; tocmai de aceea, fără economie liberă şi prosperă nu poate exista nici societate democratică, în care fiecărui cetăţean să îi fie recunoscute drepturile şi să îi fie ascultată vocea. Noi credem că relaţiile de piaţă sunt nu un "rău necesar", ci sunt singura modalitate în care se pot raporta unul la celălalt oamenii liberi şi demni. Ele constituie singurul model de organizare care poate să recunoască în mod obiectiv, nu în funcţie de voinţa arbitrară a unei persoane, valoarea fiecăruia, care poate să răsplătească meritul şi să promoveze competenţa. De aceea economia de piaţă este pentru noi chiar normalitatea, care trebuie să funcţioneze şi în afara economiei propriu-zise. În politică partidele ar trebui să concureze între ele, oferind produse din ce în ce mai bune clienţilor-alegători. Din păcate, însă, aşa cum în economia românească multe pieţe sunt controlate sau lipsite de concurenţă reală, şi spaţiul politic este unul monopolistic, în care înţelegerile obscure dintre falşii competitori afectează grav interesele clienţilor. Principiile economiei de piaţă ar trebui să guverneze şi sectorul de stat, fie că e vorba de sectoare economice (energie, transporturi, până la privatizarea lor) sau bugetare (învăţământ, administraţie, etc.). Dacă economia de piaţă ar funcţiona corect, ea ar determina şi sectorul de stat să funcţioneze cât mai eficient; fie prin concurenţă directă (de exemplu în învăţământ), fie prin relaţii de colaborare care forţează obţinerea unor rezultate (mai ales in administraţie), fie oferind un model de organizare şi conducere. O bună parte a economiei private din România nu ţine, însă, de modelul economiei reale de piaţă, căci nu câştigă prin productivitate în cadrul pieţei, ci prin corupţie în relaţie cu statul. E vorba de numeroase afaceri conduse indirect sau chiar direct de politicieni, ca şi de afaceri conduse de cei care ştiu să exploateze relaţii politice sau doar corupţia administraţiei, justiţiei sau Poliţiei. Aceste afaceri câştigă din licitaţii trucate, contracte oneroase, reeşalonări ale datoriilor, şi oricare alte ilegalităţi trecute cu vederea, pe cheltuiala contribuabililor, de cei care ar trebui să le sancţioneze. Acest sector viciat al economiei private, împreună cu sectorul de stat economic şi administrativ şi împreună cu politicul formează un cerc vicios care are ca principal efect menţinerea României în subdezvoltare. Nu numai că se produce foarte puţin, dar puţinele resurse sunt în mare parte deturnate sau cheltuite ineficient, şi de aceea dezvoltarea socială este greu de demarat. În plus, acest tip de economie bazat pe corupţie a creat deja modele de succes dăunătoare, care se reproduc cu rapiditate. Obiectivul URR este de a limita intervenţia şi participarea statului în economie şi de a institui reglementările specifice economiei de piaţă. Un element esenţial al politicii economice este politica fiscală. Politica fiscală instabilă şi lipsită de criterii de până acum nu a reuşit decât să creeze bariere pentru investitori, să dezvolte economia subterană şi căile de eludare a legislaţiei, să genereze costuri de administrare ridicate şi să distrugă autoritatea statului în domeniu. De aceea, susţinem o politică fiscală care să aducă la suprafaţă economia gri şi neagră, care să încurajeze investiţiile şi câştigul prin muncă, nu prin evaziune. Priorităţi

1. 0Original