Resursele valoroase ale solului și subsolului sunt tot mai inacce-
Documentul original
Pagina 40 ↗DE CE AVEM NEVOIE DE „FABRICAT ÎN ROMÂNIA”? • Resursele valoroase ale solului și subsolului sunt tot mai inacce- sibile industriei din aval, a celei prelucrătoare, aceasta fiind slăbită sistematic după 1990. În România nu mai există în prezent niciun lanț integrat de extracție și prelucrare a materiilor prime, de la minereuri la lână, de la plante industriale până la alte categorii de resurse, fapt tipic economiilor dependente, subdezvoltate. Avem numai excepția recentă a Nuclearoelectrica, întreprindere care are a cumpărat active ale Companiei Naționale a Uraniului, exemplu care trebuie multiplicat la celelalte categorii de resurse. Conform datelor Institutului Geologic al României, România stă efectiv pe un munte de resurse minerale strategice care, inventariate la nivelul anului 2018, se situează astăzi la valoarea de un trilion de euro – fără a lua în considerare apa, uraniul și alte minerale. Accesarea acestei bogății ar acoperi de câteva ori datoria externă a (ajunsă la peste 160 de miliarde euro, la finele anului 2023). România este pe locul patru în Europa, în ceea ce privește bogățiile minerale, dar industria prelucrătoare lipsește. De pildă, în industria chimică, dezindustrializarea a atins o pondere de 90% din capacitatea de producție, ceea ce contribuie la creșterea deficitului de cont curent cu câteva miliarde de euro pe an, numai în ceea ce privește exporturile, fără a lua în calcul deficitul cauzat de pierderea locurilor de muncă, de emigrația aferentă, la rândul lor multiplicate prin ruperea efectului de relaționare cu alte industrii. În momentul de față, de pildă România exportă prin Cupru Min minereul brut de cupru, care conține aur, fără să țină seama de aceasta - prin faptul că nu separă cele două minereuri. Un alt exemplu, Ministerul Mediului, ani la rând controlat de UDMR a declarat lâna, o adevărată bogăție naturală și pilon a identității noastre, drept deșeu - distrugându-se astfel legăturile tradiționale ale creșterii oii, cu industria ușoară și a țesăturilor (confecții, covoare etc.), contribuind la risipirea sistematică a satelor și la slăbirea unei ocupații milenare. România trebuie să stopeze exportul de materii prime brute (minerale și neminerale) și să refacă sistemul integrat, de la materie primă la producție și desfacere, cu accent pe industria de valoare adăugată cât mai mare: metalurgică, electronică, chimică, textilă, a medicamentelor etc.