NEVOILE DE APĂRARE ȘI INDUSTRIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN CRIZĂ. SOLUȚIILE AUR PENTRU REDRESARE ȘI RELANSARE

NEVOILE DE APĂRARE ȘI INDUSTRIA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN CRIZĂ. SOLUȚIILE AUR PENTRU REDRESARE ȘI RELANSARE Gravele probleme structurale ale economiei românești, enunțate mai sus, sunt în sine o amenințare la suveranitatea României. La toate acestea se adaugă una directă, și în directă legătură cu problemele economice prezentate. În momentul de față, inclusiv Armata Română a atins unul dintre cele mai slabe niveluri de înzestrare din istoria sa, datorită unei învechiri în proporție de peste 90% a dotărilor, care generează nevoia stringentă a unui plan de achiziții de aproximativ 15 miliarde de euro. În aceeași ordine de idei, industria militară de armament românească a scăzut de aproape 10 ori, în ultimii 20 de ani. Este în joc însăși capacitatea de apărare a României, în condițiile în care în zonă plutește războiul, ajuns deja în proximitatea granițelor României. Dar nevoile de apărare nu trebuie acoperite, ca până acum. Bani sunt, pentru că România s-a angajat și cheltuie, conform standardelor NATO, 2% din PIB-ul său pentru apărare. Dar nu o face deloc eficient și în baza unui program viabil, ci „după dictare”. Situație care va lua sfârșit. În programul de guvernare AUR, condiționăm achizițiile de echipamente și tehnică militară de mecanisme off-set viabile, pentru a relansa industria națională de apărare. E un prim punct, din programul „Fabricat în România”. Tocmai datorită faptului că armata română a atins acest nivel scăzut de înzestrare, o ultimă soluție este dotarea bine gândită, în cadrul unui program pe termen mediu, cu echipamente de concepție străină, fabricate pe cât posibil în Țară, care pot astfel genera investiții în industria românească de apărare, care cu trei decenii în urmă se număra printre cei mai mari exportatori de armament la nivel mondial. Această relansare se poate face prin programele offset, de miliarde de euro. Acest „offset”, rezultat în urma achizițiilor de armament pentru dotările armatei se poate traduce în investiții în industria militară, dar și civilă, în acordarea de licențe de producție, în parteneriate între firme românești de profil și nume de referință la nivel internațional, în investiții în infrastructură, cercetare și educație. Există domenii militare, cum este cel al avionului de luptă multirol, de generație 4 și ulterior 5, al armelor aferente și al rachetelor cu rază medie și lungă sau al submarinelor, în care industria militară românească nu poate oferi soluții imediate. În acest context, deși Aerostar Bacău, de pildă, poate în ultimă instanță să refacă resursa ori să asigure modernizarea la nivelul Lancer a unor avioane MIG21 pentru forțele aeriene române sau străine, este preferabila totuși achiziția prin licitație, urmată de negociere, cu un carnet clar de condiții, caracteristici tehnice și financiare, asociabile unui punctaj și al unui pachet offset, după modelul achiziției a 48 de avioane de lupta multirol, efectuată de Polonia, în urmă cu un deceniu. Achiziția unor avioane second-hand, chiar dacă dă impresia unui cost inițial mai redus este dezavantajoasă prin faptul că banii cheltuiți nu se vor întoarce în industria noastră, costul de exploatare și cel cu piesele de schimb vor fi sensibil mai mari, decât la un avion nou și, în plus, va necesita un program de modernizări care, cumulate cu celelalte cheltuieli, se vor apropia sau chiar pot depăși în câțiva ani de exploatare costul unor avioane noi. Iar dacă rezerva de ore de zbor nu trece de jumătate din cea a unui avion nou, nu se poate vorbi de un avion care este 80-90% similar cu cel nou. Singura variantă de a rentabiliza investiția de valoare fixă în modernizarea aerodromurilor, armament și formarea piloților și personalului tehnic, investiție de 800 milioane de euro sau mai mult, ar fi exploatarea unui număr suficient de mare de avioane noi, contrabalansată de offset și industrie taxabilă. Pentru majoritatea restului domeniilor, deși armata română nu-și permite, cu excepția rachetelor „Patriot” arme de top, avem nevoie de o combinație eficientă a înzestrării, obținută majoritar prin implicarea industriei autohtone, astfel încât armata română să reprezinte o forță care să fie suficient de puternică, încât să descurajeze orice acțiuni ostile. În acest context, pe lângă maximizarea offset-ului este foarte important ca 20% din valoarea sa să meargă în tehnologizarea, creșterea competitivității, achiziția de licențe sau infuzia de capital, în industria națională de apărare. Acest tip de credit orientat către dezvoltare și industrializare, alături de cofinanțarea proiectelor europene este singurul tip de împrumut, pe care statul român trebui să și-l mai permită, în următorii ani! Practica offset-ului, pe lângă șansa unor parteneriate în domenii de vârf ale economiei românești cu țări aliate, poate oferi României posibilitatea de a dezvolta programe de echipamente militare comune cu aceste. Alte variante de offset pot fi:

1. 0Original