ROMÂNIA TREBUIE SĂ-ȘI ASIGURE SUVERANITATEA ENERGETICĂ

ROMÂNIA TREBUIE SĂ-ȘI ASIGURE SUVERANITATEA ENERGETICĂ Suveranitatea energetică este dezideratul oricărei națiuni. Ea stă la baza suveranității economice, politice, militare, deci a suveranității naționale. Măsurile care vor fi luate de partidul AUR la guvernare în acest domeniu se constituie ca parte a unei STRATEGII ENERGETICE care va fi elaborată punctual de ministerul de resort și care va conduce la atingerea acestui deziderat. Practic, majoritatea acestor măsuri țin de valorificarea potențialului energetic al României, în favoarea românilor și mai puțin în favoarea companiilor străine. Acesta este, de altfel, elementul comun/firul conducător al măsurilor propuse prin acest Program de Guvernare. Totuși, deși lucrurile par simple, nu este de loc așa. Printre marile provocări în aplicarea acestor măsuri sunt: Legislația europeană în domeniu (decarbonizarea), care a fost adoptată „pe repede înainte” în România, fără dezbateri și fără negocieri (ca în Polonia sau Germania). Programul Natura 2000 în cazul energiei hidro. În acest moment, arealul de competență hidroenergetică ocupă circa 22,5% din suprafața tuturor bazinelor hidrografice, iar prin acest program s-au impus reguli care diminuează producția de energie, prin scăderea debitelor vehiculate și a nivelului apei în acumulare. Listarea la bursă a companiilor de stat din domeniul energetic, care riscă înstrăinarea acestora.. Alte provocări în acțiunea de redobândire a suveranității energetice sunt contractele de concesionare a exploatărilor de gaze și țiței între România și companii private (e notoriu cazul OMV) și, într-o perspectivă mai largă, prelungirea contractelor de explorare cu 15 ani, acordată de precedentele guverne PNL – PSD, ca și asocierile tip SPV făcute de fostul Ministru liberal al Energiei, Virgil Popescu. Domeniul se confruntă și cu probleme structurale, legate de lipsa specialiștilor și a forței de muncă calificate, la toate nivelurile (majoritatea celor calificați au plecat din Țară sau au ieșit la pensie). Din aceeași categorie face parte și calitatea precară a managementului companiilor de stat, unde în așa-numitele AGA („adunări generale ale acționarilor”) se fac numiri exclusiv pe criterii politice, ca și la ANRE, sau în alte agenții gestionate de Ministerul Energiei. O altă provocare o reprezintă subfinanțarea cercetării și dezvoltării în sectorul energetic: România nu mai deține niciun institut operațional în acest sector. Este de asemenea nevoie și de institute de proiectare, în domeniu (fostele ISPE, ISPH, ICEMENERG ș.a.m.d.), care au fost închise, patrimoniul lor, lichidat și speculat, încăpând pe mâna „dezvoltatorilor imobiliari”. În concluzie, este nevoie de o acțiune sinergică și concentrată a tuturor factorilor implicați în acest sector de activitate și în sectoarele conexe, pentru a reda României suveranitatea energetică. Nu e o acțiune deloc simplă, dar Programul de guvernare al AUR are în vedere această prioritate și o va

1. 0Original