SUVERANITATEA ȘI CULTURA ROMÂNĂ ÎN LUME: „DACOROMANICA”

SUVERANITATEA ȘI CULTURA ROMÂNĂ ÎN LUME: „DACOROMANICA” Partidul AUR militează pentru supremația suveranității statelor în arhitectura mondială. Cultura românească trebuie să se impună din nou în lume, iar identitatea românească să fie respectată la nivel național și internațional. Susținem artiștii români. Acordăm burse artiștilor premiați la nivel național și internațional. Cultura românească trebuie să se impună din nou în lume, iar identitatea românească să fie respectată pe toate meridianele. Ambasadele, consulatele, universitățile institutele culturale și centrele comunitare, alături de viitoarele școli de limbă, cultură și civilizație românească din diaspora vor reprezenta baza politicii noastre naționale pentru păstrarea identității românești. Românii care vor alege să locuiască peste hotarele vor fi principalul liant între statul român și țările gazdă. Suveranitatea națională aparține poporului român. Ea reprezintă un atribut inalienabil și indivizibil al națiunii române libere și al statului român independent. Suveranitatea de stat se exercită în raport cu alte state sau organisme internaționale. Unele angajamente internaționale reprezintă o delegare de suveranitate, într-o măsură mai mare sau mai mică. Delegare, nu cedare, ca în prezent, când aproape orice relație internațională nu se mai face pe seama intereselor naționale. Suveranitatea rămâne atributul statului român, actul delegării fiind garantat de către tratate, după caz. Uniunea Europeană este un complex de tratate, din care România face parte, cel mai puternic dimpreună cu NATO. Uniunea trebuie să fie un instrument, inclusiv în mâna elitelor guvernante românești, nu un scop în sine, o proprietate a unei birocrații nelegitime, care nu dă socoteală nimănui – așa numita „eurocrație”. Uniunea Europeană trebuie să fie un instrument pentru întărirea Țării, inclusiv prin delegarea parțială de suveranitate, nu cedare, ca urmare a intrării într-o relație de interdependență a României cu celelalte state membre. Mai precis, Uniunea Europeană ar trebui să reprezinte un transfer de putere dinspre statele puternice spre statele mai slabe, ca România, pentru întărirea securității lor societale, a creșterii prosperității și a capabilității lor instituționale. Iar dinspre statele mai slabe, ca România, spre cele mai puternice, UE ar trebui să fie un cadru de stabilire a unei interdependențe mutual acceptabile, care să nu permită reapariția relațiilor coloniale, așa cum au fost încercările germane din anii ’40 ai secolului XX, sau cele sovietice ulterioare. AUR militează pentru o Uniune Europeană a națiunilor suverane și respinge ideea unui suprastat federal, de genul „Statele Unite ale Europei”, promovată de anumite instituții birocratice și cercuri plutocratice. Constituția României, ca lege fundamentală a statului, trebuie să aibă preeminență în raport cu reglementările europene și cu cele ale altor organizații internaționale, de genul Organizației Mondiale a Sănătății. Ne opunem oricărei încercări de anulare a supremației Constituției României, element de suveranitate fundamental al națiunii române și al României. Ordinea internațională poate avea la bază doar existența statelor naționale suverane care cooperează ca parteneri egali, în interes reciproc. Suveranitatea înseamnă libera manifestare a identității. Suveranitatea se apără politic și se construiește prin cultură. România nu poate fi o țară puternică fără o cultură pe măsură. Iar o cultură este mai puternică, cu cât are valoare mai mare în plan universal. În același timp, universalitatea culturii are ca punct de plecare fondul cultural național – aceasta este premisa politicilor noastre în domeniul culturii. Numai o cultură națională eliberată de prejudecăți ideologice poate aspira la universal. Cultura reprezintă ansamblul modelelor, instrumentelor, prin care o societate construiește răspunsuri la provocările realității la un moment dat. De aici rezultă că tradiția este o componentă importantă a bagajului cultural, ca și răspunsurile „moderne” și modernizatoare. Păstrarea numitorului comun între tradiție și modernitate o numim identitate, și aceasta este un alt obiectiv important al politicilor în domeniul culturii. În prezent, cultura este Cenușăreasa politicii. Analfabetismul cultural, inclusiv la nivelul elitelor este o normă. Ministerul Culturii a fost un deceniu controlat direct de Budapesta, prin intermediul UDMR, formațiune care nu recunoaște un element esențial al identității românești: Marea Unire. În ultimii 10 ani, România a acordat un buget de circa 0,9% în medie, pe an Culturii, în timp ce bugetul Ungariei pentru cultură a crescut de la 1,9% la 3% în același interval. De fapt, din 2018 bugetul Ministerului Culturii a scăzut permanent, de la 0,5% din PIB la 0,39% în 2021, fiind cea mai mică sumă din UE. Ministerul Culturii va fi regândit ca principal apărător și promotor al patrimoniului național, atât în plan intern cât și în plan internațional, cooperând în acest sens cu ICR și MAE. Cu ajutorul editurilor și al altor structuri, Ministerul Culturii își va relua rolul de promotor al culturii pe cele două niveluri: al culturii de masă și al excelenței. Ministerul înțelege că rostul culturii este acela de liant al societății, fără de care nu putem avea stat funcțional și nici identitate personală. Cultura pentru toți, Cultura pentru tineret, atlasele și enciclopediile, atât cele tipărite, cât și cele digitalizate, vor fi direcții de acțiune de bază. La acestea adăugăm popularizarea unor autori, opere și evenimente axiale: de la Cantemir la Eminescu, de la Pârvan la Nichita Stănescu, de la Epoca Voievodală la perioada interbelică etc. Cercetările arheologice și etnografice vor fi resuscitate, prin programe multianuale și transfrontaliere, așa încât adevărul istoric și sentimentul demnității naționale să devină bază a coeziunii naționale, a strategiei de apărare și politicii externe, inclusiv prin contracararea acțiunilor revizioniste derulate în prezent pe teritoriul românesc și pentru reintegrarea activă a României, în ansamblul culturii universale. Patrimoniul național va fi digitalizat și pus la dispoziția întregii lumi, sub denumirea de „Dacoromanica”. Nu în ultimul rând, Ministerul Culturii, în colaborare cu prefecturile, va opri procesul de destructurare simbolică a spațiului național public și va începe procesul de inventariere, reconstituire conservare și promovare a întregului patrimoniu național, după un program pe termen lung. Vânzarea și retrocedările către interesele iredentiste ale bunurilor de patrimoniu vor înceta și, în colaborare cu Justiția, se vor reconsidera toate actele încheiate până în prezent. Vom iniția un proces legislativ, prin care România nu va mai retroceda sub nicio formă către interese anti-naționale elemente de patrimoniu, iar cele care s-au făcut prin încălcarea Tratatului de pace de la Versailles, a legislației optanților și al Tratatului de pace de la Paris din 1947 vor fi considerate nule de facto, pentru care cei responsabili vor trebui să răspundă. O atenție sporită va fi acordată muzeelor naționale și județene, pentru creșterea gradului lor de cuprindere și protecție a patrimoniului și a facilitării accesului vizitatorilor, modernizarea condițiilor de expunere, așa încât valorile inestimabile ale culturii române și universale să intre mai ușor în conștiința publică. Școlile de artă și casele de cultură pentru copii – care au un rol esențial în educație, vor fi revitalizate, precum și căminele culturale de la țară. La rândul ei, Biserica Ortodoxă Română, împreună cu bisericile surori, are rolul fundamental de structurare sufletească a societății ca și comunitate de destin, cu conștiința tăriei sale sufletești întemeiată dincolo de lucrurile care se văd. Un rol semnificativ în domeniul culturii îl are Ministerul de Externe care, prin componentele de diplomație culturală și de promovare ale bunelor relații cu alte state, legătura cu diaspora și comunitățile istorice, operează direct cu cultura. Pe de altă parte, strategia de promovare a politicii externe este și ea cultură, instrument de gestionare a evenimente internaționale din care România este interesată. Există totodată o componentă importantă turistică a culturii, în sensul că deplasările pe care le facem în afara locuinței presupun contactul cu semnificații complexe, de natură geografică, istorică, culinară, etnografică, nu doar cu informații legate de prețul cazării, disponibilitatea de hrănire, de transport și distracție. Dimensiunea turistică a culturii se distribuie pe mai multe structuri: turism propriu-zis, agricultură, mediu, cultură și educație. Institutul Cultural Român, Institutul Limbii Române, Departamentul pentru Românii din Afara au un rol esențial în prezervarea și promovarea identității românești în lume. Institutul Cultural Român este principalul instrument de diplomație culturală al Țării. Acesta are o misiune dublă, conform legii, de a promova cultura română și de a proteja identitatea acolo unde avem comunități. În momentul de față ICR este aproape complet disfuncțional, prin transformarea lui într-o anexă de facto a regimului, în care sinecuriștii sufocă activitatea profesională. ICR trebuie să își recapete statutul și prestigiul, prin depolitizare, decuplarea de agende exterioare precum ale MAE și SIE și să fie valorizat într-un concept de subordonare parlamentară care să îi redea funcționalitatea, către o comisie mixtă – externe, cultură, educație români de pretutindeni, cetățenie, economie, muncă și finanțe, alcătuită neapărat din oameni competenți în domeniul respectiv. Cu sprijinul MAE, ICR va deschide reprezentanțe în toate statele unde există comunități românești și extensii ale reprezentanțelor, așa încât aglomerările românești să fie direct deservite. Acestea vor menține o relație vie cu diaspora istorică, diaspora recentă de muncă și cu comunitățile istorice, încurajând marile minți științifice și culturale să intre în dialog cu Țara, prin acțiuni culturale. Totodată, avem în vedere dezvoltarea sistemului de burse de cercetare și artistice pe direcții strategice de acțiune culturală. ICR va colabora îndeaproape cu parohiile din comunități și diaspora pentru dezvoltarea de programe destinate protejării și promovării identității românești. Apreciem că se impune reînființarea „Institutului Hurmuzachi”, care a avut un rol de neînlocuit în familiarizarea bursierilor din comunitățile istorice cu civilizația și realitățile societății românești. Funcționarea o vedem în cadrul unui Departament care îi înțelege rostul și semnificația – în viitorul Departament pentru Românii din Afara . Departamentul pentru Românii din Afara trebuie complet reconfigurat, așa încât să fie populat cu persoane competente, cu cunoștințe privind diaspora și comunitățile istorice, statele de reședință, dar mai ales cu empatie pentru românii care trăiesc în afara Țării , și condus de persoane de mare probitate, care nu vor risipi banul public. Funcția de importanță strategică a Departamentului va fi în tandem cu aceea a ICR. Pe lângă protejarea identității și promovarea culturii române, avem în vedere transformarea comunităților istorice în punte geopolitică a României în relația cu statele de reședință și cu marile puteri, România fiind singurul stat din Europa înconjurat de o aură a propriilor comunități, și singurul care își ignoră cu îndărătnicie rolul de a le proteja, necum de a le vectoriza geopolitic în beneficiul românilor. Concret, diviziunea muncii între aceste structuri va fi următoarea: Departamentul pentru Românii din Afara se va ocupa în special de dimensiunea logistică a diasporei și comunităților istorice, de infrastructura fizică, derulând mari proiecte de acest tip, inclusiv de bursele de studiu în colaborare cu Ministerul Educației, după norme care să certifice și să încurajeze identitatea românească, nu traficul cu aceasta. ICR va proiecta puterea simbolică a Țării prin proiecte „soft power”, culturale, complexe: artistice, educaționale, istorice, de cercetare etc. Institutul Limbii Române va susține lectoratele de limbă română din afară, în timp ce Institutul Hurmuzachi se va ocupa de însușirea limbii române și a acomodării cu societatea românească a bursierilor statului român. Aceste instituții vor colabora cu structurile centrale din Ministerul Economiei și ale Muncii, din Externe, cu Autoritatea pentru Cetățenie, așa încât etnicii români din comunitățile istorice să capete rapid cetățenia română, iar cei din diaspora să aibă, după nevoie, dublă cetățenie. Apărarea și serviciile de informații își vor reconfigura strategiile așa încât să includă sub umbrela lor importanța diasporei și a comunităților istorice, a căror identitate trebuie protejată, nu traficată.

1. 0Original