Programe de guvernare

Document original

Program politic 2030

Cuprinsul documentului
  1. Obiectiv strategic:
  2. Conservatorism modern, Suveranitate, Meritocrație și Valori Creștine
  3. 1. Supremația Constituţiei României, ca act fundamental de existență a Națiunii Române.
  4. 2. Independența Justiției Naționale.
  5. 3. Politica Internă
  6. 4. Politica Externă – Diplomația păcii și a Interesului Național.
  7. 5. ECONOMIE – Misiune, Obiective, Valori – Capital Românesc și Libertate Economică
  8. 6. APĂRARE, ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ
  9. 7. SĂNĂTATE – PRIORITATE STRATEGICĂ A STATULUI
  10. 8. EDUCAȚIA – PILON DE SECURITATE NAȚIONALĂ
  11. 9. MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ – DEMNITATE PENTRU TOȚI
  12. 10. STATUL – EFICIENT, SLUJITOR, DIGITAL
  13. 11. RESURSE ȘI ENERGIE – CONTROL NAȚIONAL ȘI SIGURANȚĂ ENERGETICĂ
  14. 12. INFRASTRUCTURĂ STRATEGICĂ – REDESCHIDEREA ROMÂNIEI
  15. 13. CULTURĂ ȘI IDENTITATE – FUNDAMENTUL NAȚIONAL
  16. 14. AGRICULTURĂ
  17. 15. MEDIU
  18. 16.TURISM
  19. 17. DIASPORA – PUNTE STRATEGICĂ ÎNTRE ROMÂNIA ȘI LUME
  20. 18. CERCETARE, INOVAȚIE ȘI TRANSFER TEHNOLOGIC – MOTORUL VIITORULUI

Este un consens al tuturor specialiștilor din mediul economic academic că ne îndreptăm spre un model economic al statelor naționale suverane, fiecare cu specificul său național și cu libertatea economică exercitată exclusiv în interesul agenților săi economici și în final a cetățenilor săi, iar marea majoritate a statelor mature și-au definit și implementat deja politici naționale în slujba propriilor lor agenți economici. Promovarea tratelor bilaterale pragmatice în locul tratatelor multilaterale generice, operaționalizarea rapidă a unor sisteme tarifare vamale pentru protecția piețelor interne, taxe anti-dumping, etc. sunt doar confirmări ale acestor noi realități din economia mondială. O mare parte a organizațiilor și blocurilor economice supra-statale tradiționale, apărute după cel de-al doilea război mondial, abuzive și nedemocratice în multe cazuri (vezi în special în Africa și Asia), se îndreaptă spre o disoluție care, deși lentă este ireversibilă și inevitabilă. Ca și celelalte state mature politic, România trebuie să își pregătească, în regim de urgență, scenarii economice și instituții pentru a face față acestor noi realități.