Programe de guvernare

Document original

PLAN: Zece pentru România, programul complet

Cuprinsul documentului
  1. PLAN
  2. ZECE PENTRU ROMÂNIA
  3. Zece pentru România
  4. 1 PUTERE MAI MARE DE CUMPĂRARE PENTRU ROMÂNI
  5. 2 ECONOMIE REVITALIZATĂ
  6. 2.1.
  7. 2.2.
  8. 2.3.
  9. 2.4.
  10. 2.5.
  11. 2.6.
  12. 2.7.
  13. 3 ENERGIE ȘI MEDIU
  14. 4 UN STAT EFICIENT, CARE-I COSTĂ PUȚIN PE ROMÂNI
  15. 4.1.
  16. 4.2.
  17. 4.3.
  18. 4.4.
  19. 4.5.
  20. 5 PENSII CARE RECOMPENSEAZĂ MUNCA
  21. 6 EDUCAȚIE DE CALITATE CARE PERMITE REALIZAREA PROFESIONALĂ ȘI EMANCIPAREA
  22. 7 ASISTENȚĂ MEDICALĂ PERFORMANTĂ, ACCESIBILĂ, FINANȚATĂ EFICIENT ȘI CARE PUNE PACIENTUL ÎN CENTRU
  23. 8 SOCIETATE SOLIDARĂ
  24. 9 O POLITICĂ DE SECURITATE COERENTĂ ȘI AMBIȚIOASĂ
  25. 10 LOCUL ROMÂNIEI ÎN EUROPA ȘI ÎN LUME

Mai multă dezvoltare și mai multă democrație prin reorganizare administrativ teritorială și reducerea numărului de aleși În România există 3228 unități administrativ teritoriale, dintre care 2862 sunt comune. Mai mult de jumătate dintre acestea au sub 3000 locuitori. Astăzi, România are puțin peste 45.000 reprezentanți aleși la toate nivelurile autorităților (locale + centrale). Aceasta înseamnă că există un reprezentant ales la 422 cetățeni. Atunci când numărul reprezentanților devine excesiv, poate conduce la dezavantaje care depășesc beneficiile reprezentării. Prin urmare, este important să se ia în considerare eforturile de raționalizare. În timp ce democrația are în mod evident un cost, acesta trebuie să rămână rezonabil și se pot face economii prin reducerea numărului de reprezentanți. Organizarea administrativ-teritorială a României este mult prea fragmentată și comportă dezavantaje din perspectiva gestionării resurselor, a slabei calități a serviciilor publice și a reducerii disparităților zonale existente. Actuala organizare nu doar că nu a redus, dar a accentuat diferențele de dezvoltare dintre regiunile geografice, dintre un județ și altul, dintre mediul urban și cel rural, dintre centru și periferie. Ne confruntăm, de 17 ani, cu aceeași incapacitate sistemică de a pregăti proiecte la nivel regional și de a absorbi fonduri europene. Majoritatea comunelor și orașelor mici au probleme financiare, remarcându-se ponderea mare a cheltuielilor salariale, unicul scop al unor primării părând a fi plata salariilor unor funcționari. Oferirea unor servicii publice de calitate este, de cele mai multe ori, doar o dorință cu termen incert de îndeplinire. Avem în vedere: