Ghid

Un contribuabil poate iniția MAP atunci când consideră că acțiunile uneia sau ale ambelor administrații fiscale au condus sau pot conduce la o impozitare contrară dispozițiilor unui tratat aplicabil pentru evitarea dublei impuneri. În astfel de situații, contribuabilul are dreptul de a solicita implicarea autorității competente române pentru revizuirea și soluționarea problemei prin consultarea celuilalt stat contractant. De regulă, un contribuabil poate depune cererea de MAP la autoritatea competentă a oricăruia dintre cele două state contractante. În cazul în care se aplică o astfel de dispoziție, iar autoritatea competentă română consideră că cererea contribuabilului este inadmisibilă sau nefondată, România se va consulta cu autoritatea competentă din jurisdicția parteneră înainte de a adopta o poziție finală, asigurând astfel o abordare echilibrată și bazată pe cooperare. În contextul prețurilor de transfer, o cerere de MAP poate fi depusă de o societate care a făcut

sau se preconizează că va face obiectul unei ajustări care afectează prețul bunurilor sau serviciilor în tranzacțiile cu o parte afiliată stabilită în străinătate. În astfel de cazuri, contribuabilul poate solicita autorității competente române să revizuiască sau să inverseze ajustarea și/sau să se coordoneze cu cealaltă autoritate competentă, astfel încât să se poată efectua o ajustare corespunzătoare în cealaltă jurisdicție, evitându-se dubla impunere economică. Pentru cazurile care implică repartizarea profitului între sediul central și sediul său permanent, cererea este, în general, depusă mai întâi la autoritatea competentă din statul de reședință al întreprinderii. Cu toate acestea, contribuabilii ar trebui să verifice întotdeauna cerințele procedurale stabilite în ambele jurisdicții pentru a se asigura că cererile lor de MAP respectă reglementările fiecărei autorități. După primirea unei cereri MAP, autoritatea competentă română va informa imediat autoritatea competentă a celuilalt stat contractant și va face schimb de informații

necesare pentru evaluarea cazului. România va încerca să ajungă la o rezoluție bilaterală, în conformitate cu dispozițiile tratatului fiscal relevant, în conformitate cu MEMAP al OECD. C. Prezentarea unei cereri MAP în temeiul Convenției de arbitraj a UE România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, aplică Convenția de arbitraj. Alături de alte state membre ale UE, România respectă Codul de conduită al UE pentru punerea în aplicare eficace a Convenției de arbitraj a UE (2009/C 322/01), care oferă orientări procedurale detaliate cu privire la modul în care ar trebui să se desfășoare MAP și cazurile de arbitraj în temeiul EUAC, inclusiv termenele, formatul și cerințele privind schimbul de informații. Domeniul de aplicare al EUAC se limitează la cazurile de stabilire a prețurilor de transfer și la litigiile privind atribuirea profiturilor sediilor permanente din Uniunea Europeană.

Pentru a solicita inițierea procesului MAP în temeiul EUAC, un contribuabil trebuie să demonstreze că principiul concurenței depline, astfel cum este definit la articolul 4 din convenție, nu a fost aplicat în mod corect, ceea ce a dus la o impozitare incompatibilă cu convenția. România acceptă transmiteri paralele în cazul în care un caz intră atât în domeniul de aplicare al EUAC, cât și în cel al articolului MAP dintr-un tratat fiscal bilateral. Acest lucru garantează că contribuabilii au acces la ambele mecanisme de soluționare a litigiilor și că dubla impunere nu rămâne nesoluționată. În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din EUAC, atunci când o întreprindere prezintă un caz autorității competente române – și anume Direcția pentru prețuri de transfer și acorduri prealabile de stabilire a prețurilor din cadrul Agenției Naționale de 5