Raport national 2013

31.07.2012 În cazul în care o PRE este în dezechilibru negativ, aceasta va plăti cantitatea de energie electrica pe care a cumpărat-o de la OTS în vederea echilibrării, cu preţul orar pentru deficit de energie, iar în cazul în care o PRE este în dezechilibru pozitiv, va vinde către OTS surplusul de energie la preţul orar pentru excedent de energie. Preţul pentru excedent de energie se determină pentru fiecare interval de dispecerizare ca raport între veniturile rezultate în urma echilibrării sistemului şi cantitatea de energie de echilibrare livrată pentru furnizarea de reducere de putere în intervalul de dispecerizare respectiv. Preţul pentru deficit de energie se determină pentru fiecare interval de dispecerizare ca raport între plăţile pentru echilibrarea sistemului şi cantitatea de energie de echilibrare livrată pentru furnizarea de creştere de putere în intervalul de dispecerizare respectiv. Decontarea dezechilibrelor se realizează în urma determinării valorilor măsurate aferente

 tuturor     punctelor     de     măsurare       ale    participanţilor,    contestarea/rezolvarea
 contestaţiilor/aprobarea de către participanţi a acestor valori şi agregarea acestora pe PRE-uri,
 conform formulelor de agregare anunţate operatorului de măsurare; în aceste condiţii,
 decontarea dezechilibrelor se face la cca 2 luni după încheierea lunii de livrare. Modelul de
 piaţă conduce la realizarea de venituri/costuri nete pentru OTS în urma echilibrării sistemului,
 iar calculul acestora şi redistribuirea lor către furnizori se realizează la aceeaşi dată,
 proporţional cu consumul consumatorilor alimentaţi de fiecare din aceştia.

Pentru România este definită o singură zonă de echilibrare, operată de un unic operator de sistem licenţiat/operator al pieţei de echilibrare, CN Transelectrica SA. Interacţiunea cu alte zone de control se face prin intermediul schimburilor de întrajutorare inter-OTS, şi nu prin acceptarea de oferte care să fie integrate într-o ordine de merit comună.

Standarde de performanţă şi aspecte privind racordarea la reţea

Standardul de performanţă pentru serviciul de transport a fost revizuit în cursul anului 2007, fiind aprobat prin Ordinul ANRE nr. 17/2007.

Principalul indicator de performanţă privind continuitatea serviciului de transport al energiei electrice este timpul mediu de intrerupere – AIT (Average Interruption Time), care reprezintă perioada medie echivalentă de timp, exprimată în minute, în care a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică. Evoluţia acestui indicator este prezentată mai jos:

Anul                                      2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Timpul mediu de întrerupere (AIT), min/an 4,43 1,19 0,86 1,79 0,82 3,10 1,06 1,53 0,35

De la 1 ianuarie 2008 se aplică Standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 28/2007. Standardul prevede obligaţia OD de a monitoriza continuitatea în alimentarea cu energie electrică, ceea ce presupune înregistrarea tuturor întreruperilor de lungă durată (orice întrerupere cu durata de peste 3 minute).

Monitorizarea continuităţii în alimentarea cu energie electrică se realizează prin calculul indicatorilor SAIFI şi SAIDI pentru fiecare nivel de tensiune, separat pentru mediul urban şi rural.

SAIFI (System Average Interruption Frequency Index) – Indicele frecvenţa medie a întreruperilor în reţea (sistem) pentru un consumator, reprezintă numărul mediu de întreruperi suportate de consumatorii alimentaţi (deserviţi) de OD. Se calculează împărţind numărul total de consumatori întrerupţi peste 3 minute, la numărul total de consumatori deserviţi.

 Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei                  Pagina 58 din 133