Raport anual ANRE 2009

ANRE - Raport 2009

Legea Gazelor nr. 351/2004 stabileşte în sarcina titularilor licenţelor de distribuţie şi furnizare a gazelor naturale, obligaţia privind serviciul public. Obligaţia serviciului public constă în:  garantarea accesului oricărui consumator la un serviciu public de interes general,  asigurarea securităţii şi continuităţii în furnizare, potrivit prevederilor legale.

În schimbul realizării obligaţiei de serviciu public, statul trebuie să asigure operatorilor licenţiaţi, prin preţurile finale aprobate, o rată rezonabilă a rentabilităţii la un nivel de 8,63% din capitalul investit.

Reglementarea veniturilor operatorilor licenţiaţi care desfăşoară activităţi reglementate în sectorul gazelor naturale se realizează pe perioade de reglementare. 1. Prima perioadă de reglementare pentru activităţile de distribuţie/furnizare s-a desfasurat intre 1 ianuarie 2005 si 31 decembrie 2007; 2. Următoarele perioade de reglementare sunt de 5 ani iar a doua perioada se desfaşoară între 1 ianuarie 2008 şi 31 decembrie 2012.

România se află în cel de -al III - lea an din perioada a doua de reglementare (1 ianuarie – 31 decembrie 2010).

Veniturile reglementate în primul an al fiecarei perioade de reglementare se calculează conform formulei generale :

VB = OPEX + RoR (8,63%) x RAB + AR Unde :  VB – venitul de bază, calculat ca venit total necesar operatorului în primul an al perioadei de reglementare,  OPEX – cheltuielile operaţionale totale ale operatorului, estimate pentru primul an al perioadei de reglementare,  ROR – rata reglementată a rentabilităţii,  RAB – valoarea reglementată a activelor companiei recunoscute de ANRE,  AR - amortizarea reglementată recunoscută de ANRE pentru primul an al perioadei de reglementare.

Veniturile reglementate din anii urmatori se vor ajusta anual cu următoarele elemente:  rata inflaţiei;  valoarea investiţiilor puse în funcţiune în anul respectiv;  diferenţele de costuri preluate direct ( taxe, impozite datorate statului);  diferenţele de venituri rezultate ca urmare a diferenţelor dintre cantităţile prognozate şi cele efectiv realizate (scăderea generală a consumului determină pierderi datorită costurilor fixe);  costurile neprevăzute apărute datorită unor factori externi imprevizibili, (forţă majoră: inundaţii, incendii, explozii etc.);  rata de creştere a eficienţei economice.

55