Vezi raport RO

IX.     Concluzii

România a înregistrat două evoluții care ar putea fi considerate bune practici în domeniul combaterii infracțiunilor motivate de ură. Primul exemplu de bune practici constă în introducerea unei excepții explicite în Legea privind protecția datelor pentru a se asigura că datele cu caracter personal care se aplică criteriilor protejate împotriva infracțiunilor motivate de ură pot fi utilizate în scopuri de colectare a datelor. Al doilea exemplu de bune practici constă în cooperarea autorităților de poliție cu Unitatea SOGI a Consiliului Europei cu scopul de a instrui în domeniul infracțiunilor motivate de ură anti-LGBTI nou-înființatul Biroul de investigare a infracțiunilor motivate de ură și polițiștii specializați de la nivel local. În același timp, există o serie de deficiențe în ceea ce privește legislația și implementarea, care trebuie abordate pentru a asigura un răspuns eficient la infracțiunile motivate de ură și pentru a îmbunătăți subraportarea infracțiunilor motivate de ură anti-LGBTI.

Chiar dacă cadrul legal din România abordează unele tipuri de infracțiuni motivate de ură anti-LGBTI, există lacune semnificative în legislație care afectează capacitatea instituțiilor statului de a aborda în mod adecvat acest tip de comportament infracțional și nevoile victimelor. Infracțiunea motivată de ură nu este definită în sistemul juridic și, împreună cu absența mecanismelor de coordonare, duce la un răspuns fragmentat la infracțiunile motivate de ură și la colectarea de date statistice care nu sunt comparabile. Abordarea legislativă de pedepsire a infracțiunilor motivate de ură prin regimul juridic al circumstanței agravante slăbește răspunsul sistemului penal, tratând pedeapsirea infracțiunii motivate de ură ca pe un adaos la pedeapsa obişnuită, lăsând-o în sarcina şi la alegerea judecătorului. Identitatea de gen nu este reglementată în mod explicit în niciuna dintre prevederile de drept penal aplicabile infracțiunilor motivate de ură, o omisiune care limitează posibilitatea trimiterii în judecată a infracțiunilor motivate de ură transfobe și a discursului instigator la ură bazat pe transfobie. Linia fină dintre pedepsirea administrativă și penală a discursului instigator la ură creează, în unele cazuri,

o ușă deschisă pentru transferul răspunderii pentru anchetă de la procurori către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. În același timp, Curtea Constituțională a oferit câteva îndrumări privind această chestiune, iar definiția Instigării la violență, ură sau discriminare a fost recent modificată. Eforturile de îmbunătățire a colectării datelor privind infracțiunile motivate de ură necesită îmbunătățiri suplimentare pentru a include indicatori de prejudecată, pentru a lua în considerare percepția victimei atunci când se înregistrează cazul ca infracțiune motivată de ură și pentru a asigura coordonarea între diferitele instituții care colectează date. În plus, procedura standard de raportare a infracțiunilor este rigidă și conține anumite obstacole care pot contribui la subraportare, cum ar fi lipsa unui sistem automat de înregistrare, audierea repetată a victimelor și indisponibilitatea în practică a raportării de către terți.

De la adoptarea primelor prevederi legale în anul 2006, autoritățile nu au raportat nicio condamnare a unei persoane pentru săvârșirea de infracțiuni motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI sau vreo urmărire penală deschisă in personam (doar cercetări preliminare). Această situaţie sugerează faptul că asistăm la un răspuns inadecvat al sistemului de justiție penală la astfel de infracţiuni, aşa cum a fost evaluat de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Printre deficiențele identificate se numără: lipsa procedurilor şi metodologiei adresate poliției privind indicatorii de prejudecată și cerințele probatorii, lipsa procurorilor specializați, nicio procedură independentă pentru infracțiuni motivate de ură și/sau incidente motivate de ură presupuse a fi săvârșite de oamenii legii, minimalizarea de către procurori a gravității abuzurilor verbale, prin invocarea lipsei „pericolului social”.

Serviciile de asistență sunt, în general, disponibile pentru toate victimele, inclusiv victimele infracțiunilor motivate de ură, în aceleași condiții, dar neacordarea de atenție specială victimelor LGBTI ale infracțiunilor motivate de ură împiedică adresabilitatea acestora la astfel de servicii și, în unele cazuri, le exclude implicit de la serviciile de sprijinire a victimelor.

48