Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO7_Mures_2019.pdf

Principiile generale în această abordare au constat în:  considerarea zonelor potenţial inundabile ale evenimentelor extreme viitoare pe baza informaţiilor complete şi omogene posibil a fi integrate la nivel naţional sau a unor metodologii simplificate;  considerarea unor indicatori care să ilustreze expunerea la risc a cel puţin patru categorii de receptori (sănătate umană, mediu, patrimoniul cultural şi activităţi economice), ţinând seama de informaţiile disponibile la momentul prezent, respectiv a populaţiei potenţial afectate, precum şi a obiectivelor socio-economice potențial afectate cu ajutorul tehnicilor GIS. Trebuie menţionat faptul că mare parte din principiile şi metodologiile prezentate în acest capitol sunt utilizate şi în cadrul procesului de desemnare a A.P.S.F.R.-urilor (zonelor cu risc potenţial semnificativ la inundaţii), precum şi pentru stabilirea

consecinţelor adverse potenţiale ale acestora. Această evaluare a consecinţelor directe a evenimentelor extreme nu poate fi considerată decât o abordare generală, simplificată, a vulnerabilităţii teritoriului, deoarece:  anumite caracteristici de hazard (intensitate, cinetică etc.) nu sunt luate în considerare;  indicatorii propuşi nu iau în considerare nici vulnerabilitatea intrinsecă a celor patru categorii de interese, nici evoluţia viitoare a acestora;  pagubele indirecte nu sunt cuantificate. În vederea identificării zonelor potenţial inundabile sau a delimitării albiilor majore la nivelul tuturor cursurilor de apă au fost dezvoltate în cadrul I.N.H.G.A. mai multe metodologii simplificate (în cadrul Ciclului I al Directivei Inundaţii 2007/60/C.E.– Etapa HH & HRI, proiectului VULMIN, proiectului RO-RISK etc.). Metodologiile vizează limitele naturale (care, în majoritatea cazurilor, sunt definite pe

baze geomorfologice) şi nu a acelor tronsoane de albie care sunt submerse în timpul unui eveniment de o anumită magnitudine. Această abordare presupune cuantificarea dependenţelor multidimensionale statistice între caracteristicile morfologice ale bazinelor hidrografice de diferite dimensiuni, în regiuni cu condiţii climatice şi geologice similare. Cu toate acestea, variabilitatea morfologiei naturale a râurilor şi a albiilor majore (atât transversal, cât şi longitudinal, de-a lungul cursului de apă) şi relaţia acestora cu suprafaţa de drenaj este extrem de complexă. Prin urmare, este necesară detalierea acestei abordări prin luarea în considerare a unor caracteristici hidrologice care să permită identificarea arealelor inundabile din cadrul albiilor majore cu o acurateţe medie. În acest sens, anumite zone inundabile obţinute prin modelare matematică pot fi utilizate pentru calibrarea unei proceduri elaborate în acest sens. Aceste metode simplificate se bazează pe identificarea caracteristicilor specifice

terenului, topografice şi geomorfologice, obţinându-se rezultate extrem de utile ca evaluări preliminare chiar şi în cazul utilizării unui MDT de rezoluţie şi calitate medie.

40