Raportul anual al Consiliului Fiscal

supravegheri mai stricte. Noul tratat include cerința ca bugetele naționale să fie echilibrate sau în surplus. Această cerință va fi îndeplinită dacă deficitul structural anual nu va depăși 0,5 % din PIB. Dacă datoria publică este semnificativ sub 60% din PIB și riscurile la adresa sustenabilității finanțelor publice pe termen lung sunt reduse, deficitul structural maxim poate ajunge la 1% din PIB.

Componenta ciclică a balanţei bugetare - parte a modificării balanţei bugetare determinată de evoluțiile ciclice ale economiei.

Condiţionalităţi - politici economice pe care ţările membre urmează să le aplice ca o condiţie pentru utilizarea resurselor FMI. Acestea sunt de cele mai multe ori exprimate sub forma criteriilor de performanţă (de exemplu ţinte monetare şi bugetare), în scopul asigurării faptului că utilizarea finanţării FMI este temporară şi respectă programul de ajustare menit să corecteze dezechilibrele balanţei de plăţi.

Consolidare fiscală - politica ţintită către reducerea deficitelor bugetare şi a acumulării de datorie publică.

Consum final - componentă a cererii interne care cuprinde consumul privat şi cheltuielile guvernamentale cu bunuri şi servicii publice.

Contagiune - reprezintă transmisia unor şocuri la nivel inter-sectorial, pe plan intern şi internaţional, independent de interconexiunile structurale sau de perturbările curente.

Cont de capital - statistică macroeconomică ce prezintă fluxul de transferuri de capital şi de achiziţii / vânzări de active nefinanciare şi nemateriale.

Cont financiar - statistică macroeconomică ce prezintă fluxul de tranzacţii asociate cu schimbarea dreptului de proprietate asupra activelor sau pasivelor externe ale unei ţări şi cuprinde investiţiile străine directe, investiţiile de portofoliu, derivatele financiare, alte investiţii de capital şi activele de rezervă.

Contribuţie - prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii.

Convergenţă reală - în procesul de aderare la o zonă monetară, precum zona euro, este necesară realizarea unei convergenţe reale, în sensul unui grad ridicat de similitudine şi coeziune a structurilor economiilor ţărilor candidate; deşi Tratatul de Maastricht nu menţionează criteriile de convergenţă reală, aceasta poate fi sintetizată printr-o serie de indicatori precum PIB pe locuitor, gradul de deschidere al economiei, ponderea comerţului cu ţările membre în totalul comerţului exterior, structura economiei.

89