Raportul anual al Consiliului Fiscal

fost cu 3,4 pp din PIB mai mare ca în anul 2015, atât pe fondul unei dinamici salariale alerte cât și a modificării de tratament fiscal al contribuțiilor sociale din anul 2018.

III.3. Soldul bugetar structural în România Semnarea și ratificarea de către România a Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea și Guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare (TSCG) în anul 2012 a statuat un cadru fiscal-bugetar bazat pe reguli, având drept obiectiv în cazul României o țintă de deficit structural de maxim 1% din PIB 39 . Prevederile TSCG şi ale Directivei nr. 85/2011 au fost încorporate în legislația națională prin amendarea LRFB nr. 69/2010 în decembrie 2013, astfel încât planificarea bugetară pe termen mediu a fost constrânsă de noua regulă pentru deficitul bugetar prevăzută de TSCG începând cu elaborarea bugetului pentru anul 2015. Însă, această constrângere nu a funcționat în practică: după ce în anul 2015 deficitul structural s-a plasat la un nivel inferior limitei maxime admise de TSCG, începând cu anul 2016 a avut loc o abatere deliberată și de amploare de la regula cu privire la un nivel maxim de 1% al deficitului structural, astfel încât începând din anul 2017 România a fost obiectul Procedurii de deviație semnificativă de la OTM (PDS), fiind la acea dată și prima țară din UE în PDS.

Teoretic, odată cu atingerea în perioada 2013-2015 a OTM, procesul de consolidare fiscală inițiat în România în anul 2010 putea fi considerat încheiat, nefiind necesare alte ajustări fiscale. Trebuie însă avut în vedere și faptul că definirea țintei în termeni de deficit structural implică un obiectiv de deficit efectiv corespunzător ajustat în funcție de poziția economiei în cadrul ciclului economic, astfel că odată cu intrarea deviației PIB (engl. output gap) în teritoriu pozitiv, respectarea țintei de deficit structural de 1% din PIB este echivalentă cu înregistrarea unor niveluri ale deficitului efectiv mai mici decât acest nivel40 (componenta ciclică a soldului bugetar fiind pozitivă).

Soldul bugetar structural, în pofida faptului că reflectă mai fidel poziția fiscală a unei economii, prezintă și o serie de imperfecțiuni, cele mai importante fiind legate de fiabilitatea seriilor lungi asociate estimării acestuia, sensibilă, mai ales în cazul anilor recenți, la gradul de relativitate a datelor comunicate privind PIB real (provizorii, semidefinitive, definitive). Astfel, valoarea soldului structural este dependentă de nivelul deviației PIB, la rândul său dependent de PIB potenţial, o mărime neobservabilă care este supusă periodic unor ajustări mai mult sau mai puțin semnificative în funcție de revizuirea datelor statistice, în special a PIB real şi a factorilor de producție. Față de varianta precedentă a raportului anual al Consiliului fiscal, traiectoria deviației PIB a fost revizuită semnificativ de către CE de la o estimare de 0,76% pentru 2017, 0,94% pentru anul 2018 și respectiv 0,62% pentru anul 2019 (baza de date AMECO, mai 2019), la

39 TSCG obligă părțile contractante să asigure convergența către OTM specific fiecărei țări, impunând o limită a deficitului structural de 0,5% din PIB, respectiv 1% pentru statele membre cu o datorie publică semnificativ sub 60% din PIB. În cazul României, se aplică limita de 1% din PIB pentru deficitul structural. 40 De exemplu, pentru anul 2018 respectarea OTM ar fi implicat un nivel al deficitului efectiv de maxim 2% din PIB.

42