Raportul anual al Consiliului Fiscal

PIB în 2015. În anii 2016-2019 politica fiscală laxă a condus la inversarea acestui trend, înregistrându-se o creștere importantă a deficitului bugetar față de anul 2015, pe fondul scăderii masive a veniturilor (cu 3,9 pp în anul 2019). Astfel, anul 2019 a marcat depășirea pragului de 3% din PIB (deficitul înregistrat a fost de 4,3%), România fiind plasată în PDE în aprilie 2020. Măsurile fiscale luate în anul 2020 pentru atenuarea efectelor sociale și economice în contextul declanșării pandemiei au pus presiune suplimentară pe buget, deficitul BGC situându-se în apropierea nivelului atins în 2009. Anul 2021 a marcat revenirea economică pe fondul măsurilor de sprijin guvernamental și ameliorării situației sanitare, iar comparativ cu anul precedent veniturile bugetare au avansat marginal (+0,4 pp din PIB), în timp ce cheltuielile totale s-au redus cu 1,7 pp din PIB, consemnându-se un deficit de 7,1% din PIB, cu 2,1 pp din PIB sub nivelul atins în 2020.

În anul 2022, veniturile bugetare au înregistrat o pondere de 33,5% din PIB. Cele mai semnificative creșteri, față de anul 2021, s-au consemnat pentru încasările din: impozitul pe venit și pe profit (+0,8 pp din PIB), alte venituri curente și sumele din fonduri europene (+0,4 pp fiecare). Încasările din TVA au avansat cu 0,3 pp din PIB, creștere „anulată” de scăderea cu aceeași mărime (-0,3 pp) a încasărilor din accize și taxe vamale, ceea ce s-a tradus prin menținerea ponderii impozitelor indirecte în PIB la nivelul anului 2021, și anume 10,7%. Observăm, totodată, reducerea ponderii contribuțiilor sociale (-0,7 pp, majorarea PIB depășind creșterea fondului de salarii din economie).

Ponderea cheltuielilor bugetare în 2022 a fost de 39,7% din PIB, mai puțin cu 0,1 pp față de anul anterior. Diminuarea cea mai semnificativă s-a înregistrat la remunerarea salariaților (-1,2 pp din PIB, în condițiile unui ritm de creștere nominal al cheltuielilor de personal semnificativ inferior celui al PIB nominal), urmată de scăderea consumului intermediar și a altor cheltuieli curente (-0,3 pp din PIB fiecare). Creșteri au înregistrat cheltuielile cu subvențiile (+0,7 pp), cheltuielile cu asistența socială (+0,2 pp) și cheltuielile cu plata dobânzilor la împrumuturile contractate (+0,1 pp). Formarea brută de capital fix a cunoscut o stagnare în perioada 2021-2022, aceasta având în fiecare dintre cei doi ani o pondere în PIB de 4,2%.

Situația bugetară a țării noastre este una deosebit de complicată. Pe de o parte, războiul din Ucraina (ce presupune nevoi sporite de finanțare pentru apărare), provocările ce derivă din tranziția energetică și schimbările climatice pun presiuni suplimentare asupra bugetului public, iar, pe de altă parte, este absolut necesar ca România să continue procesul de consolidare bugetară, din rațiuni de stabilizare a nivelului datoriei publice, de reducere a vulnerabilităților interne și externe, de stabilitate a monedei naționale și de apărare a echilibrelor macroeconomice, de ameliorare a ratingului de țară.

În aceste condiții, este absolut necesar ca procesul de consolidare bugetară să includă și măsuri de creștere a veniturilor fiscale, acestea fiind la un nivel inadmisibil de jos în raport cu nevoile României, precum și comparativ cu reperele UE, corecția bugetară neputând fi realizată exclusiv prin reducerea cheltuielilor publice.

Implementarea unui plan multianual riguros de consolidare fiscală și utilizarea eficientă a fondurilor europene puse la dispoziția României constituie bazele unei ajustări graduale, care să minimizeze costurile economice și sociale asociate și să impulsioneze o creștere economică sustenabilă în acord cu

45