Ministerul Apărării Naționale

Ministerul Apărării Naționale Capitolul 25 · Apărare

M A P N · C A P I T O L S E C T O R I A L Apărare 25 Context Contextul de securitate s-a schimbat dramatic în ultimii ani, fiind caracterizat de incertitudine, volatilitate și reconfigurări sistemice la nivel strategic. Europa traversează cea mai gravă criză de securitate de la Al Doilea Război Mondial, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei afectând major situația de securitate la granițele României și pe întreg Flancul Estic al NATO. O evoluție negativă pe frontul din Ucraina, care să determine noi cuceriri teritoriale din partea Rusiei, sau o soluție de pace care să nu conțină mecanisme de descurajare împotriva unei noi agresiuni, poate pune în pericol întregul litoral al Ucrainei la Marea Neagră. O asemenea evoluție ar avea consecințe nefaste pentru securitatea României și va afecta și securitatea Republicii Moldova. Încetarea războiului din Ucraina nu va însemna că Rusia renunță în Europa la un comportament agresiv în plan hibrid. În Marea Neagră aceste acțiuni vor avea ca obiectiv mai ales limitarea libertății de navigație, având un impact negativ asupra intereselor economice ale României. La nivel aliat, suntem martori ai transferului de responsabilitate pentru apărarea și securitatea Europei de la Statele Unite spre membrii europeni ai NATO. La nivel convențional, gestionarea amenințărilor și riscurilor de pe continent va cădea tot mai mult în responsabilitatea statelor europene. În acest context, România trebuie să aibă în vedere faptul că apărarea propriului teritoriu începe de acasă, necesitând investiții mai mari și un efort de solidaritate națională, în paralel cu asumarea unui rol strategic mai relevant în regiune și contribuția la apărarea colectivă. I. Obiective generale – Creșterea graduală a cheltuielilor și investițiilor de apărare cu până la 5% din PIB, conform evoluțiilor mediului de securitate și deciziilor la nivelul NATO și UE — din care 3,5% din PIB pentru cheltuieli de bază în apărare și 1,5% pentru cheltuieli conexe și investiții cu impact mai larg în domeniul apărării. Cheltuielile vor fi corelate cu priorități de înzestrare stabilite pe termen mediu (apărare antiaeriană și antirachetă, capabilități navale, sisteme fără pilot, muniție), eșalonate conform Planului multianual de înzestrare și Programului Armata României 2040, astfel încât creșterea bugetară să fie legată vizibil de capabilități concrete și de termene, nu doar de un procent din PIB. – Continuarea programului accelerat de modernizare și adaptare a Armatei României, în vederea dezvoltării capacității operaționale a forțelor armate de răspuns la riscurile și provocările actualului context de securitate. – Valorificarea statutului și întărirea profilului României ca stat membru activ și responsabil în cadrul NATO și UE. – Consolidarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite. Cooperare în continuare cu SUA în toate demersurile care au ca obiectiv stabilitatea și securitatea Europei, apărarea aliată, dar și facilitățile amplasate pe teritoriul României, cu relevanță strategică. În paralel cu consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA, România va urmări dezvoltarea graduală a unor capabilități

naționale de descurajare și o contribuție mai substanțială la arhitectura europeană de apărare, astfel încât nivelul de securitate al României să nu depindă exclusiv de amploarea prezenței aliate pe termen lung. – Consolidarea rolului de furnizor de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre — vezi secțiunea VIII, Postura României la Marea Neagră. – Creșterea contribuției la dezvoltarea industriei naționale de apărare, în concordanță cu cerințele în context NATO și UE, prin maparea nevoilor de înzestrare a Armatei cu planul de dezvoltare al capacităților naționale de producție și valorificarea oportunităților create prin instrumentele financiare internaționale. – Consolidarea și extinderea dimensiunii de apărare în cadrul parteneriatelor strategice ale României și în formate multilaterale. – Creșterea atractivității funcției militare. II. Obiective strategice pe plan intern – Crearea unui fond bugetar alimentat din încasarea penalităților de întârziere din contractele Armatei Române, din care să fie stimulat personalul și să fie corectate inechitățile personalului în rezervă, generate în anumite perioade de timp. – Actualizarea politicii de resurse umane la nevoile de dezvoltare ale Armatei României. – Dezvoltarea, pe plan intern, a unui software pentru drone coproduse în România, care să integreze personalizat capacitățile de apărare ale Armatei României. – Accelerarea modernizării și extinderii infrastructurii din bazele și centrele militare existente, la standarde NATO. Prioritate pentru principalele baze și centre militare unde sunt dislocate trupe și capabilități ale statelor aliate: Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu, Baza Aeriană 71 de la Câmpia Turzii, Baza Aeriană 86 de la Fetești și Centrul de Instruire Întrunită de la Cincu. Va fi urmărită accelerarea modernizării infrastructurii MApN necesare operării noilor sisteme de armament care urmează a intra în dotarea armatei, precum și modernizarea și creșterea capacității de găzduire, în conformitate cu planurile Alianței. – Consolidarea capabilităților de apărare națională și colectivă, concomitent cu actualizarea Programului Armata României 2040 și continuarea achizițiilor esențiale pentru consolidarea capabilităților de apărare, în concordanță cu Planul multianual de înzestrare a Armatei României. Contextul regional de securitate impune asumarea unei posturi consolidate de vigilență strategică, prin întărirea capacităților de pregătire și reacție ale armatei, industriei de apărare și structurilor de sprijin național, cu scopul creșterii rezilienței și capacității de descurajare a României. III. Obiective strategice pe plan internațional – Consolidarea posturii strategice a României. România și-a propus să își consolideze postura de pilon de securitate și stabilitate în Europa și în vecinătatea sa, cu nivelul de ambiție de a fi un aliat și partener de încredere și un furnizor de securitate în cadrul NATO și UE. Acest deziderat se realizează prin consolidarea relațiilor strategice existente — pe relația cu Statele Unite, pe creșterea posturii relevante a României în cadrul NATO și UE, precum și prin consolidarea relațiilor strategice bilaterale. – România — stat membru activ și responsabil în cadrul NATO și UE. Participare activă la procesele decizionale în cadrul NATO și contribuție semnificativă a României la consolidarea posturii

Alianței de descurajare și apărare, cu accent pe flancul estic, precum și menținerea contribuției la comandamentele NATOd conform angajamentelor asumate. – Participarea la operațiile și misiunile NATO și UE, sau în alt format agreat de România cu aliații și partenerii săi. Asigurarea tuturor condițiilor necesare și a eforturilor subsumate sprijinului pe care România îl oferă ca națiune gazdă. – Consolidarea dimensiunii de apărare a parteneriatelor strategice ale României și dezvoltarea cooperării în domeniul apărării în formate multilaterale: consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, inclusiv prin actualizarea Foii de parcurs în domeniul apărării (2020–2030), având în vedere evoluțiile din ultimii ani, nevoia consolidării prezenței forțelor și capabilităților SUA în România, precum și cooperarea în domeniul înzestrării și utilizarea instrumentului financiar FMF Loan oferit de SUA; continuarea sprijinului acordat partenerilor din regiune, cu accent pe Republica Moldova și Ucraina, precum și statelor din Balcanii de Vest, inclusiv din perspectiva parcursului european și euro-atlantic al acestora. IV. Reforme și reorganizări – Actualizarea politicii de resurse umane la nevoile de dezvoltare ale Armatei României. – Introducerea în operație, cu redimensionarea structurilor, a tuturor capabilităților de apărare noi contractate prin SAFE. – Analiza structurii de comandă și a structurii combatante, urmată de un plan de optimizare. – Analiza eficienței unor structuri din subordinea MApN (institute de cercetare, universități), pe baza unor indicatori de performanță, cu redimensionarea personalului și redirecționarea fondurilor spre alte zone cu resursă umană deficitară. – Centralizarea, la nivelul categoriilor de forțe și al ordonatorilor secundari, a unor responsabilități administrative ale structurilor de forțe (contabilitate, resurse umane etc.), în echilibru cu menținerea și consolidarea capacității de luptă a unităților tactice, prin eficientizare și digitalizare. – Crearea unui sistem integrat de achiziții pentru servicii, la nivel central, pentru eficientizarea costurilor. – Evaluarea procedurilor interne din procesul decizional necesar achiziției de armament și muniție, cu comprimarea unor termene pentru accelerarea procesului. – Adaptarea cadrului legislativ. – Audit pentru identificarea și eliminarea cauzelor întârzierilor din procesul de achiziție, pentru reluarea acestora și pentru evaluarea impactului bugetar (reluarea procedurilor este un proces cronofag, cu impact asupra costului final prin majorarea prețului de achiziție după o perioadă de timp). – Reformarea sistemului de recrutare și încorporare, prin digitalizarea proceselor și atragerea de personal calificat prin pachete stimulative, cu accent pe profesii tehnice și IT. V. Programe de finanțare, dezvoltare și proiecte majore În paralel cu prioritizarea investițiilor, este util un diagnostic explicit al capacității actuale a industriei naționale de apărare — companii existente, linii de producție active, grad de dependență de importuri pe fiecare categorie de echipament — pentru a fundamenta pe date maparea nevoilor de înzestrare cu planul de dezvoltare a producției interne, menționată la Obiectivul general nr. 6.

– Creșterea contribuției la dezvoltarea industriei de apărare, în concordanță cu cerințele în context NATO și UE, și valorificarea oportunităților create prin instrumentele financiare internaționale. – Tratarea cu prioritate a contribuției active la criteriile de finanțare pentru următorul program de finanțare, SAFE 2. – Conectarea la oportunitățile generate de parteneriatele strategice și la inițiativele și instrumentele UE (PESCO, EDF, EDIRPA, EDIP), precum și NATO (DIANA — Acceleratorul NATO pentru Inovare în Domeniul Apărării). – Continuarea demersurilor pentru dezvoltarea Centrului european de instruire F-16 de la Baza 86 Aeriană din Fetești, transformându-l într-un hub pentru instruirea piloților de aeronave F-16 din statele NATO și partenere, cu creșterea interoperabilității între aliați. – Promovarea României ca hub regional pentru mentenanță și sprijin logistic. – Dezvoltarea coridoarelor de mobilitate militară și asumarea unui rol crescut pentru România, inclusiv în proiectele strategice de infrastructură cu dublă utilizare (civilă și militară) și în dezvoltarea capabilităților de contra-mobilitate. – Adoptarea unei noi abordări pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare (CDI) în domeniul apărării, prin participarea în consorții guvernamentale dedicate inovării tehnologice în apărare și dezvoltării capacităților de microproducție strategică. – Accelerarea procesului de digitalizare în Armata României. VI. Creșterea calității vieții personalului militar și civil, pentru atractivitatea funcției militare – Crearea de noi baze pentru atractivitatea funcției militare. Atractivitatea, coeziunea și moralul forțelor armate se vor construi pe creșterea prestigiului și respectului profesiei militare și pe predictibilitatea carierei, pornind de la principiile competenței profesionale și ale unui nou contract social cu membrii structurilor de forță — atractiv și angajant, care să limiteze și părăsirea prematură a resursei umane experimentate și pregătite din sistemul militar. – Dezvoltarea resursei umane a MApN și a rezervei naționale, prin eficientizarea programului rezervistului voluntar și majorarea nivelului forțelor profesioniste ale României, proporțional cu nivelul amenințărilor curente și cu resursele disponibile. – Corelarea educației și cercetării cu sistemul național și cu criteriile de performanță internaționale, atât pe dimensiunea strategică, cât și pe cea tehnologică și operațională; atragerea, prin învățământul universitar, a resursei umane specializate și din afara mediului militar. – Modernizarea Armatei prin atragerea profesioniștilor din zone profesionale civile și prin crearea simbiozei între culturile și pregătirile necesare operării în noul teatru al războiului, pe întregul spectru, cu respectarea valorilor consacrate ale funcției militare. VII. Indicatori și repere de monitorizare – Traiectorie anuală a cheltuielilor de apărare către pragul de 5% din PIB, cu defalcarea 3,5%/1,5% raportată distinct în fiecare buget anual. – Termene-țintă pentru finalizarea modernizării infrastructurii la Baza 57 Mihail Kogălniceanu, Baza 71 Câmpia Turzii, Baza 86 Fetești și Centrul de la Cincu. – Data actualizării Programului Armata României 2040 și a Planului multianual de înzestrare, cu publicarea reperelor principale.

– Stadiul anual al conceptului integrat de apărare aeriană, balistică și maritimă la Marea Neagră, inclusiv corelarea cu programul de înzestrare navală. – Rata de ocupare a posturilor din Armată și evoluția anuală a numărului de rezerviști voluntari activi. VIII. Postura României la Marea Neagră România își propune să își consolideze rolul de furnizor de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre, inclusiv din perspectiva menținerii libertății de navigație și a protecției infrastructurii critice. Această postură face parte din nivelul de ambiție mai larg al țării, acela de a fi un aliat și partener de încredere, precum și un furnizor de securitate, în cadrul NATO și UE, la Marea Neagră și în vecinătatea sa. România își asumă rolul ce îi revine de stat membru NATO și UE și în domeniul securității maritime, răspunzând intereselor naționale și celor aliate de securitate în regiune, mai ales în condițiile impactului negativ al războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Rolul României decurge din necesitatea asigurării securității maritime în aria de responsabilitate a țării, atât pentru protejarea intereselor naționale, cât și pentru cele care decurg din apartenența la Alianță. Importanța geopolitică a regiunii — acces unic la oceanul planetar pentru majoritatea riveranilor, chiar și pentru Rusia, „marea caldă” prin care își exportă resursele; „frontiera” maritimă dintre NATO și Rusia; culoarul de acces maritim spre Caucaz —, specificul regional (Convenția de la Montreux) și, mai ales, războiul din regiune, cu impact asupra întregului continent, fac ca acest rol să fie deosebit. România va depune eforturi deosebite, în ansamblul măsurilor pe care le ia pentru creșterea capacității sale de apărare, pentru a consolida poziția sa în ecuația de securitate de la Marea Neagră, obligată fiind atât de amenințări (războiul din Ucraina, Rusia adversar al NATO), cât și de oportunități (principala resursă de gaz a Europei va fi în ZEE a României). Strategia națională de apărare, planurile de dezvoltare a Forțelor Navale și Gărzii de Coastă, precum și strategia de cooperare regională și, în ansamblu, cu aliații, arată direcția în care România își asumă acest rol. Dimensiunea militară și operațională Dezvoltarea unui concept eficient de apărare aeriană și balistică integrat, în paralel cu un concept de apărare maritimă, care să protejeze apele teritoriale ale României, libertatea de navigație, infrastructura critică subacvatică și de suprafață, precum și interesele economice ale României din Zona Economică Exclusivă. Aceasta presupune satisfacerea nevoilor operaționale destinate acestui scop și asumarea documentelor strategice cu relevanță asupra securității Mării Negre. Cooperare regională și parteneriate Continuarea participării active în cadrul Grupului Operativ pentru Combaterea Minelor Marine din Marea Neagră (MCM Black Sea), înființat între România, Turcia și Bulgaria în 2024, inclusiv în ceea ce privește protecția infrastructurii critice. Avansarea, împreună cu parteneri strategici precum Franța, Germania, Italia, Polonia, Regatul Unit și Turcia, a unor proiecte de anvergură care să contribuie la securitatead stabilitatea și libera circulație în regiunea Mării Negre, precum și la accesul liber și exploatarea resurselor din Zonele Economice Exclusive. Sprijinirea partenerilor vulnerabili din regiune, mai ales a Republicii Moldova. Securitatea, stabilitatea și prosperitatea Republicii Moldova sunt esențiale pentru România, iar orice evoluție negativă ce o afectează se reflectă și asupra țării noastre.

Dezvoltare economică și infrastructură Susținerea demersurilor interinstituționale pentru înființarea în România a unui hub regional pentru securitate maritimă la Marea Neagră, conform abordării strategice a UE. Protejarea intereselor economice ale României în Marea Neagră, inclusiv exploatarea resurselor din Zona Economică Exclusivă, ca dimensiune inseparabilă de securitatea maritimă.